3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ Fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a proteja; a-și da concursul la ceva. 3. Tranz. (Înv. și reg.) A ține piept unui atac; a rezista. – Din sprijin.

prijini [At: PSALT. 69 / V: (înv) ~jăni, ~jeni, (reg) priji, ~jona, ~joni, ~juni / Pzi: ~nesc, prijin / E: nct] 1-2 vtr (Reg) A (se) susține. 3 vr (Fig; îvr; îf prijeni) A se baza. 4 vt (Reg; îf prijoni) A ajuta la o treabă. 5 vr (Reg) A se opri, rezemându-se de ceva. 6 vt (Reg) A prinde din zbor. 7 vt (Îrg; îf prijeni, prijoni) A împinge către. 8 vt (Îrg; pex) A strânge. 9 vt (Olt; îf prijoni) A agăța. 10 vt (Mun) A lăsa în păstrare. 11 vt (Mun) A păstra. 12-13 vtr (Reg) A (se) întâmpina.

sprijin sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~inj~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: vsl съпрѧженъ] 1 Ceea ce servește la menținerea echilibrului sau la fixarea poziției dorite a unei ființe sau a unui lucru Si: reazem, susținere, (rar) sprijinitoare (1), (îrg) sprijoană (1), (înv) sprijineală (1) Vz pop1, proptea, poprea, pripoană, proptă, proptiș1, spaiț, șoș. 2 Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri solide ale acestuia și care impune anumite restricții deplasării lor relative Si: reazem. 3 Participare activă la efortul cuiva Si: ajutor (1), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință (1), ajutorire (1), oblăduire, sprijoană (4), (înv) regea, sprijineală (2) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 4 Îndrumare în împrejurări dificile Si: ajutor (12), ocrotire, protecție, (liv) recurs, (îvp) ajutorință, ajutorire, oblăduire, sprijoană (5), (înv) regea, sprijineală (3) Vz apărare, ocrotire, concurs, contribuție, egidă, oficii, patronaj, scut, tutelă, (îrg) proptă. 5 (Înv; îlav) În ~ Ca argument. 6 (Îlpp) În ~ul Pentru susținerea, argumentarea etc. unui fapt. 7 (Îe) A da ~, a veni în ~ul cuiva A sprijini (10). 8 (Ccr) Persoană care sprijină (10) pe cineva sau ceva Si: ajutor (2), apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijinitor (6), susținător, (rar) proteguitor, protejator, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (îvr) stâncă (10).

sprijini [At: PSALT. HUR. 40r/23 / V: (îrg) ~na, ~joni, (înv) ~jeni, ~rejăni, ~rejeni, (reg) ~jona, ~juni / Pzi: sprijin, (înv) ~nesc / Cj: 6 să ~neze / E: sprijin] 1-2 vtr A (se) așeza (lângă ori pe un punct de sprijin) astfel încât să (se) mențină în poziția dorită, să nu cadă etc. Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi (5). 3-4 vtr A face să-și mențină sau a-și menține echilibrul cu ajutorul unui punct de sprijin Si: a (se) propti, a (se) rezema, a (se) susține, (îvr) a se stâlpi. 5-6 vtr (Îrg) A (se) opri. 7-8 vtr (Înv) A se pripăși. 9 vt (Îvr) A mărgini. 10 vt A participa la reușita cuiva sau a ceva, la rezolvarea unei situații etc. prin recomandări, prin asigurarea mijloacelor materiale, prin crearea unor circumstanțe favorabile etc. Si: a ajuta (2), a ajutora (2), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 11-12 vtrr A crea condiții favorabile cuiva aflat în împrejurări dificile Si: a ajuta (1), a ajutora (1), a ocroti, a proteja, a susține, (rar) a protegui, (îvp) a înlesni, (înv) a îndemna, a protecta, (reg) a prindori Vz patrona, tutela. 13 vt A acționa cu devotament în vederea realizării unui scop, a unei cerințe Si: a ajuta (3), a servi, a sluji, a susține. 14 vt (Jur; înv) A apăra (37). 15 vt A face cunoscut cu argumente, cu probe materiale, prin rezultate etc. că cineva sau ceva este într-un anumit fel, are anumite trăsături etc. Si: a adeveri (1), a arăta (6), a atesta (1), a certifica (1), a confirma (2), a demonstra (1), a dovedi (1), a întări, a mărturisi, a proba, a stabili, a susține, (liv) a corobora (4), (îrg) a probălui. 16-17 vtr A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva Si: a se baza (1-2), a se bizui (2), a conta (3) Vz fundamenta, încrede, întemeia, așeza, încredința, nădăjdui, semeți, stărui. 18 vr (Înv) A se apăra (29). 19-20 vti (Îvp) A para4. 21 vt (Îrg) A întâmpina. 22 vt (Îvr; fig; complememntul este privirea) A înfrunta. 23 vr A se folosi (3). 24 vt (Îrg) A prinde. 25 vt (Îrg) A ține. 26-27 vtr (C. i. lichide) A (se) colecta (într-un recipient). 28 vt (Reg) A umple (un recipient). 29 vt (Înv) A păstra.

PRIJINÍ vb. IV v. sprijini.

PRIJUNÍ vb. IV v. sprijini.

SPRIJINÍ, spríjin și sprijinesc, vb. IV. Tranz. 1. A susține, a rezema, a propti ceva sau pe cineva (ca să nu cadă). Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82. Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132. Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12. ◊ Refl. Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47. Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59. Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156. ♦ Fig. A baza, a întemeia pe... Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348. ◊ Refl. Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4. 2. A susține, a ajuta (pe cineva sau ceva), a da concursul (cuiva sau la ceva). Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214. Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800. Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279. ♦ (Învechit) A susține, a fi de părere că... Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139. 3. (Învechit și regional) A ține piept unui atac, a rezista. Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249. ◊ Absol. Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66. 4. (Regional) A opri în loc, a apuca, a prinde. Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79. ♦ (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas). Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37. Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP. 5. A primi, a întîmpina. Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24. – Variante: sprijăní (SEVASTOS, C. 185, RUSSO, S. 59), sprijuní (BIBICESCU, P. P. 242), prijiní (MAT. FOLK. 119), prijuní (ȘEZ. VII 61) vb. IV.

A SPRIJINÍ spríjin tranz. 1) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a susține. ~ un zid. 2) (obiecte) A așeza astfel, încât să nu cadă; a rezema; a propti. ~ de perete. 3) fig. (persoane) A ajuta să se mențină; a susține. 4) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a susține. /Din sprijin

A SE SPRIJINÍ mă spríjin intranz. 1) A se folosi de un reazem; a se propti. ~ de perete. 2) fig. A pune temei; a se întemeia; a se bizui; a se baza; a se fonda; a conta. ~ pe opiniile predecesorilor. /Din sprijin

prijenésc și -ănésc v. tr. V. sprijin 2.

prijésc v. tr. (slav). Trans. Vizitez, frecŭentez.

arată toate definițiile

Intrare: prijunit
prijunit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prijunit
  • prijunitul
  • prijuni
  • prijunita
plural
  • prijuniți
  • prijuniții
  • prijunite
  • prijunitele
genitiv-dativ singular
  • prijunit
  • prijunitului
  • prijunite
  • prijunitei
plural
  • prijuniți
  • prijuniților
  • prijunite
  • prijunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: prijini
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijini
  • prijinire
  • prijinit
  • prijinitu‑
  • prijinind
  • prijinindu‑
singular plural
  • prijină
  • prijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijin
(să)
  • prijin
  • prijineam
  • prijinii
  • prijinisem
a II-a (tu)
  • prijini
(să)
  • prijini
  • prijineai
  • prijiniși
  • prijiniseși
a III-a (el, ea)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijinea
  • prijini
  • prijinise
plural I (noi)
  • prijinim
(să)
  • prijinim
  • prijineam
  • prijinirăm
  • prijiniserăm
  • prijinisem
a II-a (voi)
  • prijiniți
(să)
  • prijiniți
  • prijineați
  • prijinirăți
  • prijiniserăți
  • prijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijineau
  • prijini
  • prijiniseră
prijăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prijeni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priji
  • prijire
  • prijit
  • prijitu‑
  • prijind
  • prijindu‑
singular plural
  • prijește
  • prijiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijesc
(să)
  • prijesc
  • prijeam
  • prijii
  • prijisem
a II-a (tu)
  • prijești
(să)
  • prijești
  • prijeai
  • prijiși
  • prijiseși
a III-a (el, ea)
  • prijește
(să)
  • prijească
  • prijea
  • priji
  • prijise
plural I (noi)
  • prijim
(să)
  • prijim
  • prijeam
  • prijirăm
  • prijiserăm
  • prijisem
a II-a (voi)
  • prijiți
(să)
  • prijiți
  • prijeați
  • prijirăți
  • prijiserăți
  • prijiseți
a III-a (ei, ele)
  • prijesc
(să)
  • prijească
  • prijeau
  • priji
  • prijiseră
prijona
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prijoni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijuni
  • prijunire
  • prijunit
  • prijunitu‑
  • prijunind
  • prijunindu‑
singular plural
  • prijună
  • prijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijun
(să)
  • prijun
  • prijuneam
  • prijunii
  • prijunisem
a II-a (tu)
  • prijuni
(să)
  • prijuni
  • prijuneai
  • prijuniși
  • prijuniseși
a III-a (el, ea)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijunea
  • prijuni
  • prijunise
plural I (noi)
  • prijunim
(să)
  • prijunim
  • prijuneam
  • prijunirăm
  • prijuniserăm
  • prijunisem
a II-a (voi)
  • prijuniți
(să)
  • prijuniți
  • prijuneați
  • prijunirăți
  • prijuniserăți
  • prijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijuneau
  • prijuni
  • prijuniseră
Intrare: sprijini
verb (VT331)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijini
  • sprijinire
  • sprijinit
  • sprijinitu‑
  • sprijinind
  • sprijinindu‑
singular plural
  • sprijină
  • sprijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijin
(să)
  • sprijin
  • sprijineam
  • sprijinii
  • sprijinisem
a II-a (tu)
  • sprijini
(să)
  • sprijini
  • sprijineai
  • sprijiniși
  • sprijiniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijinea
  • sprijini
  • sprijinise
plural I (noi)
  • sprijinim
(să)
  • sprijinim
  • sprijineam
  • sprijinirăm
  • sprijiniserăm
  • sprijinisem
a II-a (voi)
  • sprijiniți
(să)
  • sprijiniți
  • sprijineați
  • sprijinirăți
  • sprijiniserăți
  • sprijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijină
(să)
  • sprijine
  • sprijineau
  • sprijini
  • sprijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijăni
  • sprijănire
  • sprijănit
  • sprijănitu‑
  • sprijănind
  • sprijănindu‑
singular plural
  • sprijănă
  • sprijăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijăn
(să)
  • sprijăn
  • sprijăneam
  • sprijănii
  • sprijănisem
a II-a (tu)
  • sprijăni
(să)
  • sprijăni
  • sprijăneai
  • sprijăniși
  • sprijăniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijănă
(să)
  • sprijăne
  • sprijănea
  • sprijăni
  • sprijănise
plural I (noi)
  • sprijănim
(să)
  • sprijănim
  • sprijăneam
  • sprijănirăm
  • sprijăniserăm
  • sprijănisem
a II-a (voi)
  • sprijăniți
(să)
  • sprijăniți
  • sprijăneați
  • sprijănirăți
  • sprijăniserăți
  • sprijăniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijănă
(să)
  • sprijăne
  • sprijăneau
  • sprijăni
  • sprijăniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sprijuni
  • sprijunire
  • sprijunit
  • sprijunitu‑
  • sprijunind
  • sprijunindu‑
singular plural
  • sprijună
  • sprijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sprijun
(să)
  • sprijun
  • sprijuneam
  • sprijunii
  • sprijunisem
a II-a (tu)
  • sprijuni
(să)
  • sprijuni
  • sprijuneai
  • sprijuniși
  • sprijuniseși
a III-a (el, ea)
  • sprijună
(să)
  • sprijune
  • sprijunea
  • sprijuni
  • sprijunise
plural I (noi)
  • sprijunim
(să)
  • sprijunim
  • sprijuneam
  • sprijunirăm
  • sprijuniserăm
  • sprijunisem
a II-a (voi)
  • sprijuniți
(să)
  • sprijuniți
  • sprijuneați
  • sprijunirăți
  • sprijuniserăți
  • sprijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • sprijună
(să)
  • sprijune
  • sprijuneau
  • sprijuni
  • sprijuniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijini
  • prijinire
  • prijinit
  • prijinitu‑
  • prijinind
  • prijinindu‑
singular plural
  • prijină
  • prijiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijin
(să)
  • prijin
  • prijineam
  • prijinii
  • prijinisem
a II-a (tu)
  • prijini
(să)
  • prijini
  • prijineai
  • prijiniși
  • prijiniseși
a III-a (el, ea)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijinea
  • prijini
  • prijinise
plural I (noi)
  • prijinim
(să)
  • prijinim
  • prijineam
  • prijinirăm
  • prijiniserăm
  • prijinisem
a II-a (voi)
  • prijiniți
(să)
  • prijiniți
  • prijineați
  • prijinirăți
  • prijiniserăți
  • prijiniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijină
(să)
  • prijine
  • prijineau
  • prijini
  • prijiniseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prijuni
  • prijunire
  • prijunit
  • prijunitu‑
  • prijunind
  • prijunindu‑
singular plural
  • prijună
  • prijuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prijun
(să)
  • prijun
  • prijuneam
  • prijunii
  • prijunisem
a II-a (tu)
  • prijuni
(să)
  • prijuni
  • prijuneai
  • prijuniși
  • prijuniseși
a III-a (el, ea)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijunea
  • prijuni
  • prijunise
plural I (noi)
  • prijunim
(să)
  • prijunim
  • prijuneam
  • prijunirăm
  • prijuniserăm
  • prijunisem
a II-a (voi)
  • prijuniți
(să)
  • prijuniți
  • prijuneați
  • prijunirăți
  • prijuniserăți
  • prijuniseți
a III-a (ei, ele)
  • prijună
(să)
  • prijune
  • prijuneau
  • prijuni
  • prijuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sprijini sprijăni sprijuni prijini prijuni

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) susține, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: propti rezema susține 6 exemple
    exemple
    • Observă că doamna Vorvoreanu se cam clatină pe picioare cînd umblă. Alergă după ea s-o sprijine. DUMITRIU, N. 82.
      surse: DLRLC
    • Atlas în vechime sprijinea cerul pe umeri. EMINESCU, O. I 132.
      surse: DLRLC
    • Pe braț capu-mi sprijinesc Și tot la mîndra gîndesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
      surse: DLRLC
    • Stoicea dădu spre iaz, sprijinindu-se în ciomag. GALACTION, O. I 47.
      surse: DLRLC
    • Cercă să umble, sprijinindu-se în toiagul său. ISPIRESCU, L. 59.
      surse: DLRLC
    • Vrea să se sprijinească în picioare, dar se împiedeca. NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: baza întemeia 2 exemple
      exemple
      • Pe această pagină am sprijinit, ani de zile, durerile mele, nesiguranțele inimii mele și fragila mea pace sufletească. GALACTION, O. I 348.
        surse: DLRLC
      • Arta socialistă se sprijină pe marile realizări în domeniul artei universale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 334, 4/4.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva sau ceva; a-și da concursul la ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ajuta ocroti proteja 3 exemple
    exemple
    • Irina mă sprijină. Fără Irina m-aș fi pierdut poate. BARANGA, I. 214.
      surse: DLRLC
    • Pentru aceasta trebuie ca propunerea să fie sprijinită de doi membri. GHICA, A. 800.
      surse: DLRLC
    • Trimise o solie și la craiul Poloniei, poftindu-l ca să nu sprijinească pe dușmanul său, Ieremia Movilă. BĂLCESCU, O. II 279.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit A fi de părere că...
      surse: DLRLC sinonime: susține un exemplu
      exemple
      • Sprijin că această proprietate teritorială a noastră este mărginită, este supusă la legi. KOGĂLNICEANU, S. A. 139.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit regional A ține piept unui atac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rezista 2 exemple
    exemple
    • Puindu-să la stare De-a sprijini lovitura păgînă S-apără cu groaznica prăjină. BUDAI-DELEANU, Ț. 249.
      surse: DLRLC
    • absolut Acesta sprijini cu ciomagul său, dar lovitura era atît de tare, că n-o putu opri de tot. PREDA, Î. 66.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv regional A opri în loc.
    exemple
    • Rupe și cîte-un măr Și-n sus l-azvîrlește-n palmă-l sprijinește. TEODORESCU, P. P. 79.
      surse: DLRLC
    • 4.1. (Cu privire la lichide) A aduna, a culege, a capta (într-un vas).
      exemple
      • Ia apă într-o oală și aruncînd-o peste streașina casei, o sprijinește cu un ciur. MARIAN, NA. 37.
        surse: DLRLC
      • Tatăl nu lăsa... sîngele să piară, că mi-l sprijinea În pahar. POP.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Cînd tu te-ai născut Io m-am prilejit De te-am sprijinit ’N poală de văstmînt. TEODORESCU, P. P. 24.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • sprijin
    surse: DEX '09 DEX '98