2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prihănire sf [At: (sec. XVIII) CAT. MAN. I, 347 / Pl: ~ri / E: prihăni] 1 (Înv) Învinuire. 2 (Înv) Dojană. 3 Prihană (5). 4 (Rar) Pângărire. 5 (Rar) Spurcare a unui aliment sau a unui lichid, facându-le de neconsumat.

prihăni vt [At: (a. 1894) ap. TDRG / Pzi: ~nesc / E: prihană] 1 (Înv) A învinui. 2 (Înv) A dojeni. 3 (Rar) A pângări. 4 (Rar) A spurca un aliment sau o băutură, făcându-le de neconsumat.

prihănésc v. tr. (d. prihană saŭ pol. przyganič, ceh. haniti. V. prihană). Vechĭ. Pătez moralmente: o faptă care ĭ-a prihănit vĭața.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIHĂNÍRE s. v. batjocorire, necinstire, pângărire, profanare, sacrilegiu, spurcare, violare.

prihănire s. v. BATJOCORIRE. NECINSTIRE. PÎNGĂRIRE. PROFANARE. SACRILEGIU. SPURCARE. VIOLARE.

PRIHĂNÍ vb. v. acuza, admonesta, batjocori, certa, dăscăli, dojeni, imputa, învinovăți, învinui, moraliza, mustra, necinsti, pângări, profana, reproșa, spurca, viola.

prihăni vb. v. ACUZA. ADMONESTA. BATJOCORI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. IMPUTA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. MORALIZA. MUSTRA. NECINSTI. PÎNGĂRI. PROFANA. REPROȘA. SPURCA. VIOLA.

Intrare: prihănire
prihănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prihănire
  • prihănirea
plural
  • prihăniri
  • prihănirile
genitiv-dativ singular
  • prihăniri
  • prihănirii
plural
  • prihăniri
  • prihănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prihăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prihăni
  • prihănire
  • prihănit
  • prihănitu‑
  • prihănind
  • prihănindu‑
singular plural
  • prihănește
  • prihăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prihănesc
(să)
  • prihănesc
  • prihăneam
  • prihănii
  • prihănisem
a II-a (tu)
  • prihănești
(să)
  • prihănești
  • prihăneai
  • prihăniși
  • prihăniseși
a III-a (el, ea)
  • prihănește
(să)
  • prihănească
  • prihănea
  • prihăni
  • prihănise
plural I (noi)
  • prihănim
(să)
  • prihănim
  • prihăneam
  • prihănirăm
  • prihăniserăm
  • prihănisem
a II-a (voi)
  • prihăniți
(să)
  • prihăniți
  • prihăneați
  • prihănirăți
  • prihăniserăți
  • prihăniseți
a III-a (ei, ele)
  • prihănesc
(să)
  • prihănească
  • prihăneau
  • prihăni
  • prihăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)