2 intrări

  • prigori
  • prigoare pricoară prigoară prigoi prigor prigorea prigorie prihoară prihor

47 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.

prigori [At: NEAGOE, ÎNV. 123/31 / Pzi: ~resc / E: bg прегоря] 1-2 vtr (Îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (Îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (Îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli, a se zbuciuma.

PRIGORÍ, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigonește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigor ea de sete. BASSARABESCU, la CADE.

A SE PRIGORÍ mă ~ésc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja

prigorì v. 1. a frige; 2. fig. a arde: de această pară de care mă prigoresc PANN. [Slav. PRIGORIETI].

PRIGOÁRE s. f. v. prigorie.

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoáre s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

prigoare sf [At: POLIZU / V: ~orie, (reg) preg~, pregor, ~icoară, ~ră, ~oi, ~on, ~or, ~orea / Pl: ~ori / E: prigori] 1 (Reg) Caniculă. 2 (Reg; îf prihoară) Parte a muntelui bătută de soare Si: (reg) arșiță. 3 (Reg; fig; îf prigor) Supărare. 4 Pasăre migratoare, zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu cioc lung și curbat, cu coada lungă și ascuțită, care trăiește pe malurile lutoase ale unor ape și care se hrănește mai ales cu albine și viespi Si: albinărel, (rar) ploier, (înv; liv) merop, (reg) albinel, ciuma-albinelor, furnicar, lupul-albinelor, mâncătoare-de-albine, pietrar, ploiește, ploiete, presură1 (1-2), prigorean, prigoruie, prior1, viespar, viespăriță (Merops apiaster). 5 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-roșu, prihor-roșu Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 6 (Orn; reg) Viespar (Pernis apivorus). 7 (Reg; îe) A se usca ca ~oria A slăbi. 8 (Reg; îe) A mânca ca ~oria A mânca foarte puțin Si: a ciuguli, a gusta. 9 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-albastru, prihor-albastru Gât-vânăt (Luscinia svecica cyanecula).

prihoa[1] sf vz prigoare

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

prihor[1] sm vz prigoare

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

PRIGOÁRE, prigori, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigórie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).

PRIGÓRIE s. f. v. prigoare.

PRIGOÁRE, prigori, s. f. (Ornit.) Prigorie.

PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. Și din bolțile tăriei cad străfulgerați prigorii. IOSIF, P. 74.

PRIGÓRIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare cu ciocul lung și cu pene multicolore, care trăiește în cîrduri, făcîndu-și cuibul în malul lutos al apelor și hrănindu-se mai ales cu insecte (Merops apiaster); albinărel, prigoare. Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28.

PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. – Din prigori.

PRIGÓRIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori

prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].

prihoriu m. pasăre cu gâtul roșu (Lusciola rubecola). [Lit. roșiatic (v. prigoare)].

prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s’a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar.

prigór m. (d. prigoresc, ca ogor față de do-goare și prigoare). Est. Prigoare. – În nord prihór (după rut.).

prigorésc v. tr. (vsl. pri-gorĭeti, a arde. V. prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare: focu, soarele m’a prigorit. V. refl. Mă încălzesc tare la foc orĭ la soare. Fig. Ard, mă chinuĭesc: se prigorea de dragoste.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prigorí (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigoréște, imperf. 3 sg. se prigoreá; conj. prez. 3 se prigoreáscă

prigorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigorésc, imperf. 3 sg. prigoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. prigoreáscă

prigórie (-ri-e) s. f., art. prigória (-ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (-ri-i-)

prigórie s. f. (sil. -ri-e), art. prigória (sil. -ri-a), g.-d. art. prigóriei; pl. prigórii, art. prigóriile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIGORÍ vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.

prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI.

PRIGOÁRE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, gușă-roșie, măcăleandru, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.

PRIGÓRIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.

prigoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. GUȘĂ-ROȘIE. MĂCĂLEANDRU. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.

PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prigorí (prigorésc, prigorít), vb.1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare.Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).

prigoáre (prigóri), s. f.1. Albinărel (Merops apiaster). – 2. Gușă-roșie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν „gușă”; gușă-roșie are gușa de altă culoare decît restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un der. de la a prigori „a (se) pîrli”, datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prigórie, (prigoare), s.f. – (ornit.) Pasăre de mărimea unei turturele, viu colorată, cu ciocul lung și subțire (Merops riparia). Semnalată în zăvoiul Tisei (Timur, 2007: 101). – Var. a lui prigoare (der. regr. din prigoni „a izgoni, a fugări” < sl. prigoniti) (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PRIGOR, com. în jud. Caraș-Severin, situată în NV depr. Almăj, la confl. râului Prigor cu Nera; 2.927 loc. (2003). Expl. de azbest (în satul Puma). Pomicultură. Satul P. apare menționat documentar în 1550. Rezervația naturală Izvoarele Nerei (5.028 ha) cuprinde păduri de fag cu paltin, ulm și frasin, cu arbori seculari și este inclusă în Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.

Intrare: prigori
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prigori
  • prigorire
  • prigorit
  • prigoritu‑
  • prigorind
  • prigorindu‑
singular plural
  • prigorește
  • prigoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prigoresc
(să)
  • prigoresc
  • prigoream
  • prigorii
  • prigorisem
a II-a (tu)
  • prigorești
(să)
  • prigorești
  • prigoreai
  • prigoriși
  • prigoriseși
a III-a (el, ea)
  • prigorește
(să)
  • prigorească
  • prigorea
  • prigori
  • prigorise
plural I (noi)
  • prigorim
(să)
  • prigorim
  • prigoream
  • prigorirăm
  • prigoriserăm
  • prigorisem
a II-a (voi)
  • prigoriți
(să)
  • prigoriți
  • prigoreați
  • prigorirăți
  • prigoriserăți
  • prigoriseți
a III-a (ei, ele)
  • prigoresc
(să)
  • prigorească
  • prigoreau
  • prigori
  • prigoriseră
Intrare: prigoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigoare
  • prigoarea
plural
  • prigori
  • prigorile
genitiv-dativ singular
  • prigori
  • prigorii
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
pricoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prigoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigor
  • prigorul
  • prigoru‑
plural
  • prigori
  • prigorii
genitiv-dativ singular
  • prigor
  • prigorului
plural
  • prigori
  • prigorilor
vocativ singular
plural
prigorea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
  • silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prigorie
  • prigoria
plural
  • prigorii
  • prigoriile
genitiv-dativ singular
  • prigorii
  • prigoriei
plural
  • prigorii
  • prigoriilor
vocativ singular
plural
prihoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prihor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)