2 definiții pentru pricăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pricăi vr [At: VÎRCOL, M., ap. DLR / Pzi: pricăi / E: nct] (Olt) A se liniști.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pricăi, pricăi, vb. IV refl. (reg.) a se liniști, a se astâmpăra, a se potoli.

Intrare: pricăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricăi
  • pricăire
  • pricăit
  • pricăitu‑
  • pricăind
  • pricăindu‑
singular plural
  • pricăie
  • pricăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricăi
(să)
  • pricăi
  • pricăiam
  • pricăii
  • pricăisem
a II-a (tu)
  • pricăi
(să)
  • pricăi
  • pricăiai
  • pricăiși
  • pricăiseși
a III-a (el, ea)
  • pricăie
(să)
  • pricăie
  • pricăia
  • pricăi
  • pricăise
plural I (noi)
  • pricăim
(să)
  • pricăim
  • pricăiam
  • pricăirăm
  • pricăiserăm
  • pricăisem
a II-a (voi)
  • pricăiți
(să)
  • pricăiți
  • pricăiați
  • pricăirăți
  • pricăiserăți
  • pricăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricăie
(să)
  • pricăie
  • pricăiau
  • pricăi
  • pricăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)