2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pricoliciu m. mort prefăcut în fiară, mai ales în lup (v. vârcolac): doar în cale ți-a eșit pricoliciu afurisit POP.; coada pricolicilor, plantă cu florile mici alb-gălbui, cultivată ca decorativă (Spiraea aruncus). [Mold. tricoliciu: origină necunoscută].

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

pricolici smi [At: KLEIN, D. 405 / V: (înv) pircul~, prec~, precul~, ~ori~, ~cul~, pircuri~, ~iguri~, str~, stricul~, tr~ smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbați (sau animale) după moarte și care ia înfățișarea unor animale Si: moroi2, vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copil neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârș2 (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).

pricurici[1] sm vz pricolici

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta pircurici, pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în cîine, pricinuind rele celor pe care-i întîlnește. V. strigoi, vîrcolac, moroi. Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. – Variantă: tricolíci (ALECSANDRI, T. 509) s. m.

PRICOLÍCI ~ m. 1) (în superstiții) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.

tricoliciu m. Mold. 1. V. pricoliciu: e vr’o tabără de care sau un rond de tricolici? AL.; 2. fig. băiat mic și obraznic. [Și pricoliciu: origină necunoscută].

tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii

pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puști, stafie, strigoi, țânc.

pricolici s. v. LICURICI. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. STAFIE. STRIGOI. ȚÎNC.

PRICOLICI s. (MITOL. POP.) vîrcolac.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pricolíci (pricolíci), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tricolíci s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefăcut în lup sau în altă fiară; pricolici. 2. (fig.) băiat mic și obraznic.

tricolíci, s.m. – (mit.) v. vârcolac.

Intrare: pricoliciu
pricoliciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pricolici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricolici
  • pricoliciul
  • pricoliciu‑
plural
  • pricolici
  • pricolicii
genitiv-dativ singular
  • pricolici
  • pricoliciului
plural
  • pricolici
  • pricolicilor
vocativ singular
  • pricoliciule
  • pricolice
plural
  • pricolicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricolici
  • tricoliciul
  • tricoliciu‑
plural
  • tricolici
  • tricolicii
genitiv-dativ singular
  • tricolici
  • tricoliciului
plural
  • tricolici
  • tricolicilor
vocativ singular
  • tricoliciule
  • tricolice
plural
  • tricolicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricolici, pricolicisubstantiv masculin

  • 1. în superstiții Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • diferențiere (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în câine, pricinuind rele celor pe care-i întâlnește. DLRLC NODEX
    • 1.1. prin generalizare Strigoi. DEX '09 DEX '98
      sinonime: strigoi
    • 1.2. Epitet dat unui copil neastâmpărat. DEX '09 DEX '98 NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.