2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pricoliciu m. mort prefăcut în fiară, mai ales în lup (v. vârcolac): doar în cale ți-a eșit pricoliciu afurisit POP.; coada pricolicilor, plantă cu florile mici alb-gălbui, cultivată ca decorativă (Spiraea aruncus). [Mold. tricoliciu: origină necunoscută].

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.

pricolici smi [At: KLEIN, D. 405 / V: (înv) pircul~, prec~, precul~, ~ori~, ~cul~, pircuri~, ~iguri~, str~, stricul~, tr~ smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbați (sau animale) după moarte și care ia înfățișarea unor animale Si: moroi2, vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copil neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârș2 (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).

pricurici[1] sm vz pricolici

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală. Posibil să fie vorba de varianta pircurici, pentru care nu există o referință încrucișată proprie — LauraGellner

PRICOLÍCI, pricolici, s. m. (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în cîine, pricinuind rele celor pe care-i întîlnește. V. strigoi, vîrcolac, moroi. Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. – Variantă: tricolíci (ALECSANDRI, T. 509) s. m.

PRICOLÍCI ~ m. 1) (în superstiții) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi și zburdalnic. /Orig. nec.

tricoliciu m. Mold. 1. V. pricoliciu: e vr’o tabără de care sau un rond de tricolici? AL.; 2. fig. băiat mic și obraznic. [Și pricoliciu: origină necunoscută].

tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii

pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICOLÍCI s. v. vârcolac.

arată toate definițiile

Intrare: pricoliciu
pricoliciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pricolici
substantiv masculin (M73)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricolici
  • pricoliciul
  • pricoliciu‑
plural
  • pricolici
  • pricolicii
genitiv-dativ singular
  • pricolici
  • pricoliciului
plural
  • pricolici
  • pricolicilor
vocativ singular
  • pricoliciule
  • pricolice
plural
  • pricolicilor
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricolici
  • tricoliciul
  • tricoliciu‑
plural
  • tricolici
  • tricolicii
genitiv-dativ singular
  • tricolici
  • tricoliciului
plural
  • tricolici
  • tricolicilor
vocativ singular
  • tricoliciule
  • tricolice
plural
  • tricolicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pricolici tricolici

  • 1. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale.
    surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
    exemple
    • Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45.
      surse: DLRLC
    • diferențiere (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în câine, pricinuind rele celor pe care-i întâlnește.
      surse: DLRLC NODEX
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Epitet dat unui copil neastâmpărat.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

etimologie: