3 definiții pentru pricepător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pricepător, ~oare a [At: MOXA, 346/18 / V: (înv) prece~ / Pl: ~i, ~oare / E: pricepe + -ător] (Asr) 1-3 (D. oameni) Priceput (1-2, 5).
precepător, ~oare a vz pricepător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pricepător, pricepătoare, adj. (înv.) 1. (despre oameni) care are pricepere, care pricepe și pătrunde cu mintea; priceput. 2. (despre oameni) care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu, care își cunoaște bine meseria; competent, iscusit, îndemânatic, abil.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pricepător
pricepător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
precepător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)