2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIBOIRE s. f. Acțiunea de a priboi2.V. priboi2.

priboire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: priboi2] (Rar) 1 Găurire cu priboiul1 (1). 2 Lărgire a unei găuri cu priboiul1 (1). 3 (Olt) Privire intensă.

PRIBOIRE s. f. Acțiunea de a priboi2. – V. priboi2.

PRIBOIRE s. f. Acțiunea de a priboi2.

PRIBOI2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.

PRIBOI2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul1 (1). – Din priboi1.

priboi2 vt [At: DDRF / Pzi: ~esc / E: priboi1] 1 A găuri cu priboiul1 (1). 2 A lărgi o gaură cu priboiul1 (1). 3 (Olt; fig) A privi intens.

PRIBOI2, priboiesc, vb. IV. Tranz. A face găuri cu priboiul (1).

A PRIBOI ~iesc tranz. (materiale) A găuri cu priboiul. /Din priboi

priboĭésc v. tr. (d. priboĭ). Perforez cu priboĭu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

priboire s. f., g.-d. art. priboirii

priboire s. f., g.-d. art. priboirii

priboire s. f., g.-d. art. priboirii; pl. priboiri

priboi1 (a ~) (a găuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiesc, 3 sg. priboiește, imperf. 1 priboiam; conj. prez. 1 sg. să priboiesc, 3 să priboiască

priboi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiesc, imperf. 3 sg. priboia; conj. prez. 3 priboiască

priboi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priboiesc, imperf. 3 sg. priboia; conj. prez. 3 sg. și pl. priboiască

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

priboire, priboiri, s.f. (pop.) 1. găurire, perforare. 2. țintire cu privirea, fixare.

priboi2, priboiesc, vb. IV (pop.) 1. a găuri, a perfora sau a lărgi o gaură cu priboiul. 2. (fig.; reg.) a ținti cu ochii, a fixa (ceva sau pe cineva).

Intrare: priboire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • priboire
  • priboirea
plural
  • priboiri
  • priboirile
genitiv-dativ singular
  • priboiri
  • priboirii
plural
  • priboiri
  • priboirilor
vocativ singular
plural
Intrare: priboi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • priboi
  • priboire
  • priboit
  • priboitu‑
  • priboind
  • priboindu‑
singular plural
  • priboiește
  • priboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • priboiesc
(să)
  • priboiesc
  • priboiam
  • priboii
  • priboisem
a II-a (tu)
  • priboiești
(să)
  • priboiești
  • priboiai
  • priboiși
  • priboiseși
a III-a (el, ea)
  • priboiește
(să)
  • priboiască
  • priboia
  • priboi
  • priboise
plural I (noi)
  • priboim
(să)
  • priboim
  • priboiam
  • priboirăm
  • priboiserăm
  • priboisem
a II-a (voi)
  • priboiți
(să)
  • priboiți
  • priboiați
  • priboirăți
  • priboiserăți
  • priboiseți
a III-a (ei, ele)
  • priboiesc
(să)
  • priboiască
  • priboiau
  • priboi
  • priboiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priboire, priboirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a priboi. DEX '09 DLRLC
etimologie:

priboi, priboiescverb

  • 1. A găuri sau a lărgi o gaură cu priboiul. DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • priboi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.