prezidenți vt [At: NEGRUZZI, S. I, 239 / S și: ~esi~ / Pzi: ~țesc / E: prezident] 1 (Îvr) A alege președinte (1). 2 A numi președinte (1).

PREZIDENT, prezidenți, s. m. (Înv.) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis.

prezedent sm vz prezident

prezident sm [At: CANTEMIR, S. M. 186/8 / V: (înv) ~zed~ / Pl: ~nți / E: lat praesidens, -ntis, fr président] (Înv) Președinte (1).

PREZIDENT, prezidenți, s. m. (Rar) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis.

PREZIDENT, prezidenți, s. m. (Ieșit din uz) Președinte. O masă sus pe estradă, în stînga. Acolo stă Herman, prezidentul. CAMIL PETRESCU, T. II 585. Pune, rogu-te, pe lîngă iubitul nostru prezident, o vorbă bună și pentru mine. CARAGIALE, O. VII 37. A! giupîne prezidentule al Divanului domnesc, dai mîna cu plastografii ca să apeși În cumpăna dreptății? ALECSANDRI, T. 1469.

PREZIDENT s.m. Președinte. [< fr. président].

PREZIDENT s. m. președinte. (< fr. président)

PREZIDENT ~ți m. 1) Conducător al unei țări cu forma republicană de guvernământ; șef al statului; președinte. 2) Persoană care se află în fruntea unei instituții obștești sau științifice, a unei asociații sau organizații de mare importanță socială; conducător ales. /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis

prezident m. 1. cel ce prezidă o adunare; 2. capul puterii executive într’o republică.

*prezidént, -ă s. (lat. praesidens, -sidéntis. V. rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Șefu uneĭ republicĭ. S. f. Acea care prezidează o adunare. Soția unuĭ șef de republică. – Fals președinte și -intă!

prezident (înv.) s. m., pl. prezidenți

prezident (înv.) s. m., pl. prezidenți

prezident s. m., pl. prezidenți

PREZIDENT s. v. președinte.

prezident s. v. PREȘEDINTE.

prezidenți, prezidențesc, vb. IV (înv.) a alege, a numi un președinte.