prezenta [At: AR (1829), 141²/10 / V: (înv) ~zin~, (frî) ~zan~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pzi: prezint, (înv) ~tez, prezent / E: fr présenter] 1 vt (C. i. cereri, rapoarte, memorii) A înmâna cuiva pentru a informa, pentru a rezolva etc. 2 vt A oferi pentru a lua, pentru a servi, pentru a consuma etc. 3 vt A exprima omagii, complimente, salutări. 4 vt A transmite omagii, complimente, salutări. 5 vt (Îe) A ~ arma A mânui arma după anumite reguli militare, fixând-o într-o poziție stabilită, pentru a da onorul unui superior, unei personalități la o ceremonie etc. 6 vt A arăta cuiva creații, rezultate ale unei activități, pentru a aprecia, pentru a evalua. 7 vt (C. i. oameni sau creații, manifestări ale lor, spectacole etc.) A susține înaintea cuiva aspecte ori rezultate ale unei activități științifice, pentru a lua cunoștință Si: (îvr) a prezentui. 8 vt (C. i. oameni sau creații, aspecte ale realității) A descrie. 9 vt (Rar; c. i. spectacole) A reprezenta. 10 vt (Rar) A desemna ca reprezentant. 11 vt (Îvr, c. i. oameni) A face cunoștință cuiva cu altcineva. 12-13 vtr (D. oameni) A (se) duce, din proprie inițiativă sau chemat anume, înaintea cuiva sau undeva cu un anumit scop. 14 vr (Spc) A participa la un concurs, la un examen, la o întrecere etc. 15-16 vtr A(-și) spune numele, titlurile, ocupația etc. când face cunoștință cu cineva Si: a (se) recomanda, (înv) a (se) recomăndălui. 17 vr A-i veni în minte. 18 vr A-i reveni în amintire. 19 vr A avea un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare, o anumită importanță etc. 20 vt A constitui un anumit aspect, o anumită caracteristică, o anumită valoare. 21 vr A avea înfățișarea, reală sau aparentă, de... 22 vr A se înfățișa ca...

PREZENTA, prezint, vb. I. Tranz. 1. A face pe cineva cunoscut celor aflați de față, arătînd numele (titlul, ocupația acelei persoane); a recomanda pe cineva unui public (spectator sau auditor) rostindu-i numele, vorbind despre meritele lui. Să-mi dați voie să vă prezint mai întîi pe directorul nostru. C. PETRESCU, C. V. 333. D-na Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei, l-a prezentat și l-a lăudat. REBREANU, R. I 209. Dă-mi voie să-ți prezint pe nepotu-meu. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. ◊ Refl. Îmi dați voie să mă prezint 1.. Vartolomeu Diaconu, șeful haltei și pentru moment telefonist, telegrafist, magazioner, hamal și om de serviciu. C. PETRESCU, 280. 2. A aduce pe cineva în fața cuiva, a înfățișa. Acu nu-mi mai rămîne decît să-l dichisesc, să-l piepten și să-i dau lustru, ca să-l pot prezenta în fața lumii. CARAGIALE, VII 118. ◊ Refl. Cine ești tu, semețule, de îndrăznești. a te prezenta dinaintea noastră? ALECSANDRI, T. I 416. ♦ Refl. A se înfățișa undeva pentru a răspunde unei obligații sau pentru a oferi ori solicita ceva. Se prezenta pentru o bursă la seminarul Socola. SADOVEANU, E. 92. În fața oricărei judecăți, oricît de aspre, s-ar prezenta senină. C. PETRESCU, C. V. 172. Pînă în acest moment. nu s-a prezentat nici un inel cu nici un conductor. Să sperăm că nu vor întîrzia să se prezinte. CARAGIALE, O. VII 6. ♦ A da, a întinde cuiva un obiect pentru ca acela să ia cunoștință de el, să-l cerceteze sau să și-l însușească, să-l utilizeze. A prezenta o petiție. ▭ Îmi prezentă o priză de tabac. NEGRUZZI, S. I 68. 3. A înfățișa publicului un spectacol sau aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări, o problemă în studiu etc. Irina a prezentat un scurt referat. BARANGA, I. 172. Acum aveți mulțumirea de a prezenta în fața publicului un buchet de produceri intelectuale care promit un frumos viitor literaturii noastre. ALECSANDRI, S. 30. 4. (Cu privire la lucruri care sînt supuse unei examinări sau care interesează dintr-un anumit punct de vedere) A avea, a fi înzestrat cu..., a oferi. Cercetările noastre mai prezintă încă un avantaj. BARANGA, I. 168. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... În Oltenia, casele boierești se numesc cule și se prezintă ca niște așezări întărite. 5. (În expr.) A prezenta arma = a mînui arma, după anumite prescripții ale regulamentului militar, pentru ca ostașul să dea salutul unui superior sau onorul la o ceremonie. Un soldat de santinelă ne prezintă arma izbind-o cu patul în pămînt. BART, S. M. 21. – Prez. ind. și: (învechit) prezent (ODOBESCU, S. III 39), prezentez (ALECSANDRI, T. I 178), perf. s. pers. 3 sg. și: (neobișnuit) prezintă (C. PETRESCU, C. V. 61).

PREZENTA vb. I. 1. refl., tr. A apărea sau a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mînui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezint, 3,6 prezintă. / < fr. présenter, cf. lat. praesentare].

PREZENTA vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc. 2. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare)

A PREZENTA prezint tranz. 1) A aduce în prezența (cuiva), menționând numele și alte informații, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în față; a înfățișa; a arăta. ◊ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conținutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentații etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidați) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. présenter, lat. praesentare

A SE PREZENTA mă prezint intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în fața unei autorități); a-și face apariția personal (undeva); a se înfățișa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfățișa. ◊ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. présenter, lat. praesentare

prezentà v. 1. a înfățișa, a oferi: a prezenta un buchet; 2. a introduce: a prezenta într’un cerc; 3. a întoarce către: a prezenta pieptul său inamicului; a prezenta armele, a ținea pușca drept înainte, în semn de onoare; 4. a arăta: a prezenta un aspect frumos; 5. fig. a expune: a prezenta faptele în ordine; 6. a apare înaintea cuiva: mi s’a prezentat ieri; 7. a se oferi: s’au prezentat mulți.

PREZENT², -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.

prezanta v vz prezenta

prezent², ~ă [At: HELIADE, O. II, 46 / V: (rar) ~zinte a, (înv) ~e sn, ~zint (S și: ~esint) a, (pop) zent, zănt a / S și: ~ese~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr présent, lat praesens, -ntis, it presente] 1 sn (Îoc trecut sau viitor) Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut și viitor, reprezentând actualitatea. 2 sn Timp actual. 3 sn Epocă actuală Si: contemporaneitate. 4 sn (Pex) Situație actuală Si: actualitate. 5 sn (Îlav) În (sau, rar, de) ~ În momentul de față. 6 sn (Îal) În zilele noastre Si: acum, azi. 7 sn (Grm) Timp al verbului care arată o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu momentul vorbirii sau de durată. 8 sn (Grm; îs) ~ istoric Prezent² (1) cu valoare de perfect, care se folosește mai ales în narațiuni, pentru a da operei o forță de evocare mai pregnantă. 9 sn (Îs) ~ gnomic Prezent² (1) care arată că o acțiune se îndeplinește indiferent de timp. 10-11 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor; îoc trecut sau viitor) Care (se desfășoară sau) există în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care acesta se referă. 12 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care se desfășoară în momentul de față Si: actual, contemporan. 13 a Despre care este vorba acum Si: de față. 14 a (D. acte normative, documente administrative etc.; îoc anterior, fost) Care este în vigoare astăzi. 15 a (D. oameni; îoc absent) Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care acesta se referă. 16 a (D. oameni; îoc absent) Despre care se vorbește Si: de față, (grî) paron. 17 i Cuvânt prin care cel strigat răspunde la un apel nominal. 18 a (Rar) Atent. 19 (Rar) a Activ. 20 a (D. abstracte) La care cineva se gândește. 21 a (D. abstracte) Pe care cineva îl simte la un moment dat.

prezență sf [At: CANTEMIR, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 310 / V: (înv) ~ție, ~zin~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr présence, lat praesentia] 1 (Îoc absență) Aflare în același loc cu ceva sau cu cineva Si: (înv) preființă. 2 (Pex; ccr) Entitate. 3 (Spc; ccr) Ființă care se remarcă prin activitatea desfășurată într-un anumit domeniu. 4 (Îs) Condică (sau caiet, listă etc.) de ~ Registru, caiet, listă etc. în care semnează cei care se află la serviciu, la un curs, la o ședință etc. 5 (Îlpp) În ~ța (cuiva) În fața cuiva. 6 (Îe) (A avea) ~ de spirit A acționa repede și la timp în împrejurări dificile și neprevăzute.

prezenție sf vz prezență

prezint, ~ă a vz prezent²

prezinta v vz prezenta

prezinte a vz prezent²

prezință sf vz prezență

zănt a vz prezent²

zent a vz prezent²

PREZENT², -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.

PREZENT³, -Ă, prezenți, -te, adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul; de față. Ai fost colaboratorul îndoielii și bănuielilor mele, prezente încă pe manuscris. ARGHEZI, P. T. 168 Aceia nu veniseră să fie prezenți ca să se arate și să fie văzuți. C. PETRESCU, C. V. 300. ◊ Expr. Prezent! formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ◊ (Substantivat) Toți cei prezenți la adunare. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în timpul la care se referă el; contemporan. Icoanele și senzațiile trecutului se amestecă cu cele prezente. SADOVEANU, O. VIII 204. – Variantă; (învechit) prezinte (PAS, L. X 131) adj. invar.

PREZENȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc, într-un timp anumit. Acum vă las, fiindcă nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. Prezența lui Raul Brumaru continua să-l sîcîie. REBREANU, R. I 174. ◊ Listă (sau caiet) de prezență = listă (sau caiet) în care semnează cei prezenți la un curs, la o ședință etc. Condică de prezență v. condică. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind cineva de față; în fața, înaintea cuiva. Acasă la d. Zdharia Duhu și în prezența mătușii Ruxanda. C. PETRESCU, A. 454. Mergeți dar să-i aduceți în prezența noastră. ALECSANDRI, T. I 409. ◊ Expr. A face act de prezență v. act. Prezență de spirit = însușirea cuiva de a-și păstra stăpînirea de sine, de a face față imediat unei situații neașteptate; sînge rece. Un bărbat, chiar cînd e numai abia trecut de vîrsta copilăriei, are alți ochi și altă prezență de spirit în asemenea împrejurări. C. PETRESCU, C. V. 171. Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea subt roate, ori intram și ne răsturnam noi în șanț. REBREANU, R. I 154. Parcă n-ai ști că e deștept, are prezență de spirit, are curajul opiniei. MIRONESCU, S. A. 108. ♦ Realitate nemijlocită. Aur și oameni. Aceste două prezențe au făcut ca niște munți mai mici, mai puțin prăpăstioși, să întreacă în glorie și în dezlănțuiri de evenimente toate celelalte masive din lanțul impresionant al Carpaților. BOGZA, Ț. 9. Și visurile lui erau chinuite de această prezență misterioasă și înăbușitoare. C. PETRESCU, C. V. 137.

PREZINTE adj. invar. v. prezent³.

PREZENT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de față. ♦ Care există în timpul de față; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situația actuală. 2. Timp care arată că acțiunea unui verb se desfășoară în momentul de față. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în narațiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].

PREZENȚĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sînge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].

PREZENT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan. ◊ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situația actuală. 2. timp verbal care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în narațiuni. (< fr. présent, lat. praesens)

PREZENȚĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. ♦ ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)

PREZENT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) Care este de față; aflat acolo unde se vorbește sau se face ceva. ◊ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de față! 2) (despre acțiuni, procese) Care are loc în timpul de față; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent

PREZENȚĂ ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În ~a cuiva de față cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence

prezent a. 1. care se află în locul despre care se vorbește; 2. care există acum: moment prezent. ║ n. 1. timpul actual: prezentul și viitorul; 2. Gram. timp ce arată că acțiunea se face acum.

prezență f. existența cuiva într’un fel indicat; în prezență, fig. în fața cuiva; prezență de spirit, vioiciunea minții ce ne face să lucrăm sau să spunem pe dată ceeace e mai oportun; jeton de prezență, sumă atribuită membrilor unor societăți când asistă la ședință.

prezinta v. V. prezenta.

1) *prezént, -ă adj. (lat. prae-sens, -séntis, d. prae-esse, a fi înainte saŭ de față. V. ab-sent). De față, care se vede și e în locu în care se vorbește saŭ se face ceva: a fi prezent la apel, prezentu dicționar. Care există în acest timp, actual: timpu prezent. S. m. pl. Ceĭ prezențĭ, lumea care e aicĭ (în opoz. cu ceĭ absențĭ): prezențiĭ n’aŭ defecte! S. f. Scrisoare prezentă: pin prezenta te anunț că am plecat. S. n., pl. e. Timpu prezent: ceĭ maĭ mulțĭ se gîndesc numaĭ la prezent (fr. présent, subst. verbal d. présenter, a prezenta). Cadoŭ, dar. Gram. Primu timp verbal al fiecăruĭ mod, timpu care arată acțiunea care se face acuma, în opoz. cu trecutu și viitoru, precum sînt față de am fost și voĭ fi. – Fals prezinte.

2) prezént, a -á v. tr. (lat. praesentare). Întind, ofer: a prezenta cuĭva pîne și sare. Înfățișez, introduc: a prezenta un amic într’o societate. Înfățișez, ofer, arăt, am: natura prezenta un aspect încîntător. Arăt, expun: a prezenta tablourile și faptele în ordine. Întorc spre, arăt amenințînd: a prezenta cuĭva baĭoneta. Ofer, suscit: chestiunea prezentă dificultățĭ. V. refl. Apar, vin, mă arăt: mă prezent la post, la apel. Apar, ĭes la iveală: o mulțime de dificultățĭ se prezentaŭ. A prezenta armele, a le ținea vertical înaintea corpuluĭ în semn de onoare unuĭ șef orĭ drapeluluĭ. A se prezenta bine saŭ răŭ, a avea o aparență care inspiră încredere saŭ nu.

*prezénță f., pl. e (lat. praesentia). Faptu de a asista, de a fi prezent: prezența comandantuluĭ inspira încredere soldaților. A face act de prezență, a te arăta numaĭ ca să nu se zică că n’aĭ venit și a pleca apoĭ. Jeton de prezență, sumă atribuită membrilor unor societățĭ cînd participă la ședințe. Prezență de spirit, curaj în pericul, vioicĭune de minte care face să spuĭ orĭ să facĭ ceĭa ce trebuĭe la nevoĭe. În prezență, în față, față de: solemnitatea s’a făcut în prezența autorităților.

prezenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezint, 2 sg. prezinți, 3 prezintă; conj. prez. 1 sg. să prezint, 3 să prezinte; imper. 2 sg. afirm. prezintă

prezenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezint, 3 prezintă, 1 pl. prezentăm

prezenta vb., ind. prez. 1 sg. prezint, 3 sg. și pl. prezintă, 1 pl. prezentăm

prezenta (ind. prez. 1 sg. prezint, 1 pl. prezentăm)

prezent¹ adj. m., pl. prezenți; f. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

prezent¹ adj. m., pl. prezenți; f. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

prezent adj. m., pl. prezenți; f. sg. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

prezent.

prezint, -zentăm 1 pl., -zenta inf.

PREZENTA vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.

PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfățișa. 12. a se înfățișa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)

PREZENTA vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui...) 2. a exprima. (A ~ cuiva omagiile sale.) 3. a transmite. (Îți ~ salutările lui.) 4. a (se) juca, a (se) reprezenta, (înv. și pop.) a (se) da, (înv.) a (se) parastisi. (Ce se ~ în astă seară la teatru?) 5. a înfățișa, a oferi. (Valea Oltului ~ o priveliște minunată.) 6. a contura, a înfățișa, a zugrăvi. (~ sugestiv în tablou bucuria muncii.) 7. a descrie, a expune, a înfățișa, a reda, a zugrăvi, (înv.) a depinge, a prescrie, a scrie, a zografisi, (fig.) a picta. (A ~ într-o nuvelă viața de la țară.) 8. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a relata, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul piesei.) 9. a expune, a rosti. (A ~ o interesantă conferință.) 10. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (l-am ~ întreaga documentație; a ~ o cerere.) 11. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (S-a ~ la proces, la miliție etc.) 12. a se înfățișa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)

prezenta vb. v. CONSTITUI. FI. FORMA. ÎNSEMNA. REPREZENTA.

PREZENT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actualitate.

PREZENȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților...) 2. v. existență.

PREZENT adj., s. 1. adj. actual, contemporan, curent, (rar) momentan, (înv.) curgător, momentos. (Perioada ~, moda ~.) 2. s. actualitate, contemporaneitate. (Un ~ plin de făgăduințe.) 3. adj. existent. (Starea de lucruri ~.)

PREZENȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților...) 2. existență. (S-a semnalat ~ lor la mari adîncimi.)

Prezent ≠ absent, viitor, trecut

Prezență ≠ absență, lipsă

prezent (prezentă), adj. – 1. De față, existent. – 2. (S. n.) Timp actual. – 3. (S. n. rar) Cadou, dar. Fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezență, s. f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.