12 definiții pentru prezbiteră
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presviteră, prezviteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presviteră, prezviteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prezbiteră sf [At: ȘEZ. XII, 7 / V: ~zvi~, ~esvi~ / Pl: ~re / E: ngr πρεσβυτέρα] 1-2 Soție a prezbiterului1 (2-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. (Învechit) Soția unui preot, preoteasă. – Variantă: prezviteră s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREZBITERĂ ~e f. Soție a prezbiterului. /<ngr. presbytera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRESVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRESVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREZVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PREZVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PREZVITERĂ s. f. v. prezbiteră.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
presviteră sf vz prezbiteră[1]
- În original, tipărit: vz prezviteră, care este o variantă a cuvântului principal prezbiteră — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prezviteră sf vz prezbiteră
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prezbiteră s. f., pl. prezbitere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
prezbiteră, prezbitere s. f. 1. (Până în sec. 7 d. Hr.) Femeie bătrână cu diferite atribuții pe lângă biserică, inclusiv îndrumarea diaconițelor. 2. (Azi) Preoteasă; soție de preot. [Var.: prezviteră s. f.] – Din gr. presvitera.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
prezbiteră, prezbiteresubstantiv feminin
- 1. Soție a prezbiterului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: preoteasă
etimologie:
- presbytera DEX '98 DEX '09