12 definiții pentru prezbiteră

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presviteră, prezviteră s. f.] – Din ngr. presbytera.

PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presviteră, prezviteră s. f.] – Din ngr. presbytera.

prezbiteră sf [At: ȘEZ. XII, 7 / V: ~zvi~, ~esvi~ / Pl: ~re / E: ngr πρεσβυτέρα] 1-2 Soție a prezbiterului1 (2-3).

PREZBITERĂ, prezbitere, s. f. (Învechit) Soția unui preot, preoteasă. – Variantă: prezvite s. f.

PREZBITERĂ ~e f. Soție a prezbiterului. /<ngr. presbytera

PRESVITERĂ s. f. v. prezbiteră.

PREZVITERĂ s. f. v. prezbiteră.

presviteră sf vz prezbiteră[1]

  1. În original, tipărit: vz prezviteră, care este o variantă a cuvântului principal prezbiteră LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere

*prezbiteră s. f., g.-d. art. prezbiterei; pl. prezbitere

prezbiteră s. f., pl. prezbitere

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

prezbiteră, prezbitere s. f. 1. (Până în sec. 7 d. Hr.) Femeie bătrână cu diferite atribuții pe lângă biserică, inclusiv îndrumarea diaconițelor. 2. (Azi) Preoteasă; soție de preot. [Var.: prezviteră s. f.] – Din gr. presvitera.

Intrare: prezbiteră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezbiteră
  • prezbitera
plural
  • prezbitere
  • prezbiterele
genitiv-dativ singular
  • prezbitere
  • prezbiterei
plural
  • prezbitere
  • prezbiterelor
vocativ singular
  • prezbiteră
  • prezbitero
plural
  • prezbiterelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presviteră
  • presvitera
plural
  • presvitere
  • presviterele
genitiv-dativ singular
  • presvitere
  • presviterei
plural
  • presvitere
  • presviterelor
vocativ singular
  • presviteră
  • presvitero
plural
  • presviterelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezviteră
  • prezvitera
plural
  • prezvitere
  • prezviterele
genitiv-dativ singular
  • prezvitere
  • prezviterei
plural
  • prezvitere
  • prezviterelor
vocativ singular
  • prezviteră
  • prezvitero
plural
  • prezviterelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezbiteră, prezbiteresubstantiv feminin

  • 1. Soție a prezbiterului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: preoteasă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.