preveștea sf vz preveșteală

prevesti² v vz privești

preveșteală sf [At: MOLNAR, ap. DR IV, 388 / V: (reg) preveștea, priviștea, priviș~ / Pl: ~eli, ~ele / E: prevești + -eală] 1 (Trs; Ban) Ceață care tulbură, uneori, vederea cuiva Si: încețoșare, împăienjenire. 2 (Pex) Cataractă. 3 (Atm; îvr) Diafragmă. 4 (Atm; reg) Peritoneu. 5 (Reg) Membrană care învelește, sub coajă, conținutul unui ou. 6 (Reg) Pieliță formată din lapte. 7 (Reg) Sevă a arborilor, aflată sub coajă. 8 (Mol; îf privișteală) Bucată de scândură care se adaugă drept nadă la ciocanele uzate de la piuă. 9 (Reg; îaf) Șipcă adăugată la marginea unei ferestre pentru a-i asigura închiderea ermetică. 10 (Reg; îf preveștea, priviștea) Pană¹ de lemn cu ajutorul căreia se astupă o crăpătură a unei lăzi, a unui perete etc. 11 (Mol; îf privișteală) Ceea ce se adaugă la un obiect.

prevești v vz privești

privesti v vz privești

privești [At: DRĂGHICI, ap. TDRG / V: (reg) ~esti, prevesti, prev~, ~visti, ~viș~ / Pzi: ~tesc / E: ml *pervestire] 1 vt (Reg; d. lichide) A acoperi. 2 vt (C. i. lichidul din vase, recipiente, gropi) A (se) revărsa peste margini. 3 vi (Mol; pex) A prisosi. 4 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A tivi îndoind sau înnădind materialul. 5 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A întoarce pentru a face o tivitură dublă. 6 vt (Reg; c. i. țesături, materiale textile) A coase unul peste altul pentru a petici sau pentru a înnădi. 7 vt (Trs; c. i. țesături, materiale textile) A însăila. 8 vt (Mun; c. i. marginile unui obiect de îmbrăcăminte) A petrece una peste alta, pentru a încheia. 9 vt (Pop; c. i. șindrilă, scânduri etc.) A fixa și a așeza parțial una peste alta, într-un anumit fel. 10 vt (Reg; c. i. bucăți de lemn, grinzi) A suprapune capetele pentru a înnădi. 11 vt (Reg; c. i. obiecte, pereți etc.) A astupa o crăpătură. 12 vi (Ban; îf privesti) A umbla încercând să nu fie observat.

privisti v vz privești

priviștea sf vz preveșteală

privișteală sf vz preveșteală

priviști v vz privești

PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se revărsa peste marginile unui vas prea plin. (Fig.) A dragostelor fire. Uscatul tot îl cuprinde și mările priveștește. CONACHI, P. 83. 2. A tivi, a întoarce o tivitură, făcînd-o dublă, spre a fi mai trainică. – Variantă: priviștí (ȘEZ. V 119) vb. IV.

PRIVIȘTÍ vb. IV v. privești.

PREVEȘTEÁLĂ s. f. (Reg.) 1. Pieliță subțire care se formează la suprafața laptelui fiert. 2. Ceață care acoperă uneori ochii cuiva. – Din prevești + suf. -eală.

PRIVEȘTÍ, priveștesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A acoperi, a trece peste; (despre lichide) a se vărsa peste marginile unui vas prea plin. 2. A tivi. – V. prevești.

priveștésc și priviștésc v. tr. (rudă cu rus. privesti, privoditĭ, a așeza, sîrb. prevesti, și decĭ rudă și cu rom. povodesc). Munt. Mold. Unesc marginile a doŭă bucățĭ de stofă așa în cît una s’o acopere bine pe cea-laltă. Acoper, covîrșesc. V. refl. De gras ce e i se priviștește ceafa peste guler!

priviștésc, V. priveștesc.

PREVEȘTEÁLĂ s. v. albeață, împăienjenire, încețoșare, leucom, păienjenire, tulburare, voalare.

PREVEȘTÍ vb. v. însăila.

PRIVEȘTÍ vb. v. acoperi.

preveșteală s. v. ALBEAȚĂ. ÎMPĂIENJENIRE. ÎNCEȚOȘARE. LEUCOM. PĂIENJENIRE. VOALARE.

prevești vb. v. ÎNSĂILA.

privești vb. v. ACOPERI.

preveștí (--tésc, -ít), vb. – 1. (Trans.) A întrece. – 2. (Bucov.) A se ofili. – 3. (Mold.) A tivi, a nu închide complet. – Var. privești, priviști. Lat. viescĕre, într-un der. *perviescĕre (Candrea). – Der. preveșteală, s. f. (caimac pe laptele fiert; ceață pe ochi), în Trans.

preveșteálă, preveștéli, și preveștéle, s.f. (reg.) 1. văl, ceață (care tulbură vederea), încețoșare, împăienjenire; cataractă, leucom. 2. (înv.) diafragmă (la corp). 3. peritoneu. 4. membrană care învelește sub coajă conținutul oului. 5. pieliță formată deasupra laptelui. 6. seva arborilor de sub coajă. 7. numele unor obiecte folosite la întărit, la fixat, la înnădit (sub forma: privișteală); bucată de scândură, șipcă adăugată la ceva; (sub forma: priviștea, preveștea) pană de lemn.

priveștí, priveștésc, vb. IV (reg.) 1. (despre lichide) a acoperi, a trece peste, a revărsa peste margini. 2. (despre țesături, materiale textile, obiecte confecționate) a tivi îndoind sau înnădind materialul; a întoarce, a dubla pentru a face o tivitură dublă; a coase două bucăți una peste alta; a însăila; a petrece una peste alta marginile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. (despre șindrilă, șiță, scânduri) a fixa, a așeza (parțial) una peste alta într-un anumit fel; (despre bucăți de lemn, grinzi) a suprapune capele pentru a înnădi. 4. (despre obiecte, pereți) a astupa o crăpătură. 5. (în forma: privesti) a umbla încercând să nu fie observat.