4 intrări

29 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure.

PRESÚRĂ2 s. f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). – Din fr. présure.

PRÉSURĂ1, presuri, s. f. Gen de păsări (cântătoare) migratoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt și gros, cu coada lungă și bifurcată, cu spatele brun și dungat (Emberiza); pasăre care face parte din acest gen. – Et. nec.

PRÉSURĂ1, presuri, s. f. Gen de păsări (cântătoare) migratoare, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt și gros, cu coada lungă și bifurcată, cu spatele brun și dungat (Emberiza); pasăre care face parte din acest gen. – Et. nec.

PRÉSURĂ, presuri, s. f. Nume dat mai multor păsări din aceeași familie, cu ciocul scurt și gros, cu penele de culori variate, dintre care unele sînt migratoare (Emberiza). Iar prin cuhnii sfat și vorbă, Asta s-o vedeți! Prepelița face ciorbă, Presurile fac friptură. COȘBUC, F. II 35. Cucul cîntă, mierle, presuri – Cine știe să le-asculte? Ale păsărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 121. Stigleți, presuri, macalendri, ce prin tufe se alungă, Și duioase turturele cu dor lung, cu jale lungă. ALECSANDRI, P. A. 125. – Pl. și: (rar) presure (ODOBESCU, S. III 181).

PRESÚRĂ s. f. enzimă a sucului gastric care produce coagularea laptelui. (< fr. présure)

PRÉSURĂ ~e f. Pasăre migratoare cântătoare, de talie mică, cu cioc scurt și gros, cu aripi bombate și cu coadă lungă, bifurcată. /Orig. nec.

PRESÚRĂ f. Cheag (folosit la coagularea laptelui). /<fr. présure

prèsură f. pasăre mare cu ciocul scurt și tare (Emberiza). [Origină necunoscută].

présură f., pl. ĭ (cp. cu lat. praesul, prezident, prelat, ca rom. împărătuș, numele uneĭ păsărele, și fr. poineau, călugăraș = vrabie). O păsărică pestriță cu puncte gălbuĭ pe pept, mare cît cĭocîrlanu (emberiza). Sînt cîte-va varietățĭ.

PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei. – Din presură (derivat regresiv).

PRÉSUR, presuri, s. m. Bărbătușul presurei.

PRESURÁ vb. I v. presăra.

PRESURÁ vb. I. v. presăra.

presurà v. Mold. a presăra: cu grâu de aur el o presoară AL. [Lit. a împresura, cu sensul restrâns].

presór, a -urá v. tr. V. presar.

présur, a v. tr. V. presar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri

présură s. f., g.-d. art. présurii; pl. présuri

présur s. m., pl. présuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRÉSURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

PRÉSURĂ s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, privighetoare.

PRESURĂ s. (ORNIT.) 1. (Emberiza hortulana) (rar) ortolan. 2. (Emberiza calandra) (reg.) alion. 3. (Emberiza citrinella) (reg.) gălbioară, scatiu.

presură s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LABFERMENT. LACTOFERMENT. PRIVIGHETOARE.

PRÉSUR s. (ORNIT.) (reg.) presuroi. (~ este bărbătușul presurei.)

PRESURĂ-DE-OMĂT s. v. pasărea-omătului.

PRESUR s. (ORNIT.) (reg.) presuroi. (~ este bărbătușul presurei.)

presură-de-omăt s. v. PASĂREA-OMĂTULUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

presúră (présuri), s. f.1. Gen de păsări cîntătoare (Emberiza citrinella, hortulana, miliaria). – 2. Par care se așază deasupra stogului, pentru a-i mări rezistența la vînt. Origine îndoielnică. După opinia mai plauzibilă (Cihac, II, 286; Tiktin), legat de sl. prŭsi „piept”, datorită petelor de culoare purtate pe piept, cf. presin. S-ar putea porni de la un *pres, pl. *presuri, de unde noul sing. analogic. Legătura cu gr. πυρρούλας, prin intermediul unui doric *πυρσούλας (Diculescu, Elementele, 487), cu lat. pressula (Densusianu, GS, V, 173) sau cu lat. praesŭl (Scriban) este dubioasă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

présură1, présure, s.f. (reg.) fiecare dintre prăjinile care se leagă la unul din capete și se așază pe vârful clăii de fân; martac, panză, păuză.

presurá, presúr, vb. I (înv. și reg.) a presăra.

Intrare: presură
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presură
  • presura
plural
  • presure
  • presurele
genitiv-dativ singular
  • presure
  • presurei
plural
  • presure
  • presurelor
vocativ singular
plural
Intrare: presură
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presu
  • presura
plural
genitiv-dativ singular
  • presuri
  • presurii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: presură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presură
  • presura
plural
  • presuri
  • presurile
genitiv-dativ singular
  • presuri
  • presurii
plural
  • presuri
  • presurilor
vocativ singular
plural
Intrare: presura
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • presura
  • presurare
  • presurat
  • presuratu‑
  • presurând
  • presurându‑
singular plural
  • presu
  • presurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • presur
(să)
  • presur
  • presuram
  • presurai
  • presurasem
a II-a (tu)
  • presuri
(să)
  • presuri
  • presurai
  • presurași
  • presuraseși
a III-a (el, ea)
  • presu
(să)
  • presure
  • presura
  • presură
  • presurase
plural I (noi)
  • presurăm
(să)
  • presurăm
  • presuram
  • presurarăm
  • presuraserăm
  • presurasem
a II-a (voi)
  • presurați
(să)
  • presurați
  • presurați
  • presurarăți
  • presuraserăți
  • presuraseți
a III-a (ei, ele)
  • presu
(să)
  • presure
  • presurau
  • presura
  • presuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)