PREȘEDINȚIE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția președintele și serviciile în subordine; prezidenție. – Președinte + suf. -ie.

președență sf vz președință

președenție sf vz președinție

președinte, ~ă smf [At: LAURIAN, M. III, 13 / V: (înv) ~den~ / Pl: ~nți, ~ / E: fr président, lat praesidens, -ntis] 1 Persoană care conduce un organ de stat sau obștesc, o organizație ori o asociație, o societate Si: (asr) prezident, (îrg) pezeș, (îvr) predstatel. 2 Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, lucrările unei comisii. 3 Persoană care conduce un stat. 4 Persoană care conduce o provincie. 5 Titlu oficial pentru șeful statului în unele republici Si: (asr) prezident (2).

președință sf [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: ~den~ / Pl: ~țe / E: președea + -ință cf fr présidence] 1-20 (Înv) Președinție (1-20).

președinție sf [At: GALACTION, O. A. I, 111 / V: ~den~ / Pl: ~ii / E: președinte + -ie] 1-5 Funcție de președinte (1-5) Si: (înv) președință (1-5), (asr) prezidență (1-5). 6-10 Perioadă în care un președinte (1-5) își exercită funcția Si: (înv) președință (6-10), prezidență (6-10). 11-15 Muncă de conducere îndeplinită de un președinte (1-5) Si: (înv) președință (11-15), (asr) prezidență (11-15), (asr) prezidenție (1-5). 16-20 (Pex) Sediu unde își exercită activitatea președintele (1-5) și unde funcționează serviciile organizatorico-administrative în subordine Si: (înv) președință (16-20), (asr) prezidenție (6-10).

PREȘEDINȚIE s. f. Funcția și activitatea de conducere a președintelui; perioada de activitate a unui președinte; p. ext. sediu unde își exercită funcția un președinte și aparatul administrativ auxiliar din subordinea lui; prezidenție. – Președinte + suf. -ie.

PREȘEDINTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o organizație de masă, o asociație, o societate etc., fiind în fruntea comitetului de conducere al acestora. Președintele ei [al Societății literare] a fost în tot timpul poetul Iancu Văcărescu. GHICA, S. A. 149. Președinte de onoare v. onoare. 2. Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, adunări, comisii. Ce autor ați preparat dumneavoastră la limba latină, domnule? l-a întrebat cu politeță exagerată domnul președinte. SADOVEANU, E. 163. ◊ Președinte de vîrstă v. vîrstă. 3. Denumire oficială a conducătorului anumitor republici.

PREȘEDINȚĂ s. f. v. președinție.

PREȘEDINȚIE s. f. Funcție de președinte; perioadă de activitate a unui președinte, munca de conducere a președintelui; p. ext. localul unde funcționează președintele și totalitatea serviciilor organizatorico-administrative în subordine. Consiliu de facultate sub președinția decanilor. – Variantă: (învechit, rar) presedință (GHICA, A. 617) s. f.

PREȘEDENȚIE^[1] s.f. v. președinție.

PREȘEDINTE s.m. și f. Cel care prezidează o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezidează un examen, susținerea unei teze etc. ♦ Titlu dat șefului statului în unele republici. [Cf. fr. président, it. presidente < lat. praesidens].

PREȘEDINȚIE s.f. Demnitate de președinte; durata exercitării funcției de președinte; (p. ext.) localul unde lucrează președintele. [Var. președenție s.f. / < președinte + -ie].

PREȘEDINTE, -Ă s. m. f. 1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident. ◊ cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc. 2. șeful statului în unele republici. (după fr. président, lat. praesidens)

PREȘEDINȚIE s. f. funcția de președinte; durata acesteia; (p. ext.) localul unde lucrează președintele; prezidenție. (< președinte + -ie)

PREȘEDINTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care stă în fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducător al unei țări cu formă republicană de guvernământ; șef al statului; prezident. 3) Persoană care prezidează (o adunare, o ședință etc.). /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis

PREȘEDINȚIE f. 1) Funcție de președinte. ◊ Sub ~a având drept președinte. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul președintelui. [G.-D. președinției] /președinte + suf. ~ie

*președínte, -ințíe, V. prezident, -ență.

*prezidént, -ă s. (lat. praesidens, -sidéntis. V. rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Șefu uneĭ republicĭ. S. f. Acea care prezidează o adunare. Soția unuĭ șef de republică. – Fals președinte și -intă!

*prezidénță f., pl. e (d. prezident, fr. présidence. V. rezidență). Funcțiunea de prezident: a ajunge la prezidență. Durata acesteĭ funcțiunĭ: supt prezidența luĭ Carnot. Casa orĭ bĭurou unuĭ prezident. Mare diviziune teritorială în India: prezidența Bombayuluĭ. – Fals prezidenție saŭ președinție.

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției (dar: Președinția (României) s. propriu f. art.)

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției (dar: Președinția României)

președintă s. f., g.-d. art. președintei; pl. președinte

președinție s. f., art. președinția, g.-d. președinții, art. președinției

președinție

președinte.

PREȘEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)

PREȘEDINȚĂ s. v. președinție.

PREȘEDINȚIE s. (astăzi rar) prezidenție, (înv.) președință, prezidență, prezidiu. (Adunarea a avut loc sub ~...)

PREȘEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)

președință s. v. PREȘEDINȚIE.

PREȘEDINȚIE s. (astăzi rar) prezidenție, (înv.) președință, prezidență, prezidiu. (Adunarea a avut loc sub ~...)