8 definiții pentru prepuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
prepuitor, ~oare [At: (a. 1675) BUL. COM. IST. II, 220 / V: (îvr) ~unător a / P: ~pu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: prepune + -ător] 1 a (Înv; d. oameni) Suspicios. 2 sm (Înv) Denunțător. 3 a (Îvr; d. scrisori, acte etc.) Care dovedește vinovăția cuiva.
prepuitor a. care prepune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepuitór, -oáre s. Vechĭ. Denunțător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepunător, ~oare a vz prepuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PREPUITOR adj. v. bănuitor, neîncrezător, suspicios, temător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PREPUITOR s. v. denunțător, pârâtor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prepuitor adj. v. BĂNUITOR. NEÎNCREZĂTOR. SUSPICIOS. TEMĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prepuitor s. v. DENUNȚĂTOR. PÎRÎTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: prepuitor
prepuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
prepunător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)