opțiuni
  • info

13 definiții pentru premeditație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

premeditație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr préméditation] 1 (Înv) Chibzuire. 2 (Asr) Premeditare (2).

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Învechit) Premeditare. (Atestat în forma premeditațiune) Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. – Variantă: premeditațiúne s. f.

PREMEDITÁȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

premeditațiune sf vz premeditație

premedităciune sf vz premeditație

premeditați(un)e f. 1. acțiunea de a premedita; 2. Jur. plan chibzuit ce a preces execuțiunea unei crime: premeditațiunea este o circumstanță agravantă.

*premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

premeditație (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditația (-ți-a), g.-d. art. premeditației; pl. premeditații, pl. premeditațiile (-ți-i-)

premeditáție s. f., pl. premeditáții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREMEDITÁȚIE s. v. premeditare.

premeditație s. v. PREMEDITARE.

Intrare: premeditație
premeditație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditație
  • premeditația
plural
  • premeditații
  • premeditațiile
genitiv-dativ singular
  • premeditații
  • premeditației
plural
  • premeditații
  • premeditațiilor
vocativ singular —
plural —
premeditațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditațiune
  • premeditațiunea
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunile
genitiv-dativ singular
  • premeditațiuni
  • premeditațiunii
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunilor
vocativ singular —
plural —
premedităciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

premeditație, premeditațiisubstantiv feminin

  • 1. învechit Premeditare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: premeditare
    • format_quote Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.