13 definiții pentru premeditație premeditațiune premedităciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Înv.) Premeditare. [Var.: (înv.) premeditațiúne s. f.] – Din fr. préméditation, lat. praemeditatio, -onis.

premeditație sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~iune, ~tăciune / Pl: ~ii / E: fr préméditation] 1 (Înv) Chibzuire. 2 (Asr) Premeditare (2).

PREMEDITÁȚIE, premeditații, s. f. (Învechit) Premeditare. (Atestat în forma premeditațiune) Domnule, acesta-i un act de premeditațiune din parte-ți. ALECSANDRI, T. 1713. – Variantă: premeditațiúne s. f.

PREMEDITÁȚIE s.f. (Rar) Premeditare. [Gen. -iei. / < fr. préméditation, lat. praemeditatio].

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

PREMEDITAȚIÚNE s. f. v. premeditație.

premeditațiune sf vz premeditație

premedităciune sf vz premeditație

premeditați(un)e f. 1. acțiunea de a premedita; 2. Jur. plan chibzuit ce a preces execuțiunea unei crime: premeditațiunea este o circumstanță agravantă.

*premeditațiúne f. (lat. prae-meditatio, -ónis. Precugetare, acțiunea de a premedita: crimă comisă cu premeditațiune. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

premeditáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. premeditáția (-ți-a), g.-d. art. premeditáției; pl. premeditáții, pl. premeditáțiile (-ți-i-)

premeditáție s. f., pl. premeditáții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREMEDITÁȚIE s. v. premeditare.

premeditație s. v. PREMEDITARE.

Intrare: premeditație
premeditație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditație
  • premeditația
plural
  • premeditații
  • premeditațiile
genitiv-dativ singular
  • premeditații
  • premeditației
plural
  • premeditații
  • premeditațiilor
vocativ singular
plural
premeditațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • premeditațiune
  • premeditațiunea
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunile
genitiv-dativ singular
  • premeditațiuni
  • premeditațiunii
plural
  • premeditațiuni
  • premeditațiunilor
vocativ singular
plural
premedităciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.