prelucrare sf [At: ASACHI, S. L. II, 5 / Pl: ~rări / E: prelucra] 1 Modificare a formei, dimensiunilor, constituției, aspectului etc. unui material, a unei substanțe etc. 2 Modificare în scop determinat a unei opere științifice, artistice, a unui material științific, artistic etc. 3 (Ccr) Operă științifică, literară sau artistică realizată pe baza unui izvor cunoscut. 4 Expunere a conținutului unui document, al unei rezoluții, al unui articol etc. în fața unei adunări. 5 Lămurire a cuiva. 6 Arătare a greșelilor cuiva în scopul îndreptării acelei persoane.

PRELUCRARE, prelucrări, s. f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. 1. Operație de modificare a formei, dimensiunilor, constituției, stării sau aspectului unui material pentru a obține alte materii prime, alte materiale, produse fabricate etc. Industria prelucrării lemnului. ▭ Se îndeletniceau cu cărăușia și cu prelucrarea lînii din care țeseau șiac și sumane. SADOVEANU, E. 92. ♦ Adaptare, aranjare nouă, transformare. Cîntece populare în prelucrări corale. 2. Explicare, interpretare (într-o ședință) a unei probleme, a unei rezoluții, a unui articol de ziar etc. Prelucrarea unei hotărîri. 3. Studiere și sistematizare a unui material documentar, pentru a trage anumite concluzii. Prelucrarea materialului obținut într-o anchetă.

PRELUCRARE s.f. Acțiunea de a prelucra și rezultatul ei. ♦ Expunere, conferință. [< prelucra].

prelucrare f. acțiunea de a prelucra: elaborațiune, remaniere.

prelucra vt [At: DONICI, F. II, 40/12 / Pzi: ~rez / E: pre- + lucra] 1 A modifica forma, dimensiunile, constituția sau aspectul unui material pentru a obține produse finite, materii prime etc. 2 (Spc) A trece din stare brută în stare finită. 3 (C. i. opere științifice, artistice etc.) A modifica. 4 (Spc) A adapta o operă literară, științifică etc. unor scopuri determinate. 5 A expune analizând conținutul unor documente, al unei rezoluții, al unui articol din presă în fața unei adunări. 6 A căuta să convingă pe cineva să facă ceva sau să recunoască ceva. 7 (C. i. oameni) A arăta greșelile pentru a îndrepta.

PRELUCRA, prelucrez, vb. I. Tranz. 1. A modifica forma, dimensiunile, constituția, starea sau aspectul unui material, pentru a obține alte materiale, produse fabricate etc. A prelucra materia primă în fabricate. A prelucra pielea. ▭ Eu caut petrol, dumneata îl prelucrezi, dincolo de noi alții îl joacă la bursă. C. PETRESCU, A. 418. Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată. MACEDONSKI, O. I 103. ♦ (Cu privire la opere literare, științifice etc.) A da o formă nouă, a schimba dezvoltînd și perfecționînd conținutul; a reface. Noi toți cîți am auzit atunci citirea «Cîntării Romîniei»... credeam că scrierea, așa cum ne-o citise [N. Bălcescu] fusese prelucrată de pana și de imaginațiunea sa. GHICA, S. A. 145. M-am decis a-l prelucra [manuscrisul] pentru Convorbiri. ALECSANDRI, S. 139. Multe [poezii] am schimbat, multe am adaos, iar mai multe am scos Și pot zice că din nou le-am prelucrat. NEGRUZZI, S. II 169. ◊ Intranz. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343. 2. A explica, a analiza conținutul unei opere, al unei rezoluții, al unui articol din presă etc., pentru ca ascultătorii să înțeleagă just și să tragă concluzii practice. ♦ (Cu privire la persoane) A lămuri cuiva o problemă, a căuta să convingi pe cineva (să facă ceva).

PRELUCRA vb. I. tr. 1. A transforma, a trece de la o stare brută la una finită (un material, o piesă etc.). 2. A reface o lucrare, o operă etc. 3. A lămuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. A căuta să convingi pe cineva să facă ceva sau să-l determini să înțeleagă un lucru. [< pre- + lucra].

PRELUCRA vb. tr. 1. a transforma, a trece de la o stare brută la una finită. 2. a reface o lucrare, o operă etc. 3. a lămuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.). 4. a căuta să convingă pe cineva să facă, să recunoască ceva etc., a arăta greșelile spre a fi îndreptate. (< pre- + lucra)

A PRELUCRA ~ez tranz. 1) (materii prime, materiale) A aduce în stare finită; a transforma într-un fabricat (prin modificarea formei, a dimensiunilor, a aspectului etc.). 2) (texte, motive muzicale etc.) A supune unor modificări de formă sau/și de conținut, păstrând esențialul originalului; a stiliza. 3) (conținutul unei lucrări, unui document etc.) A expune explicând. 4) (persoane) A căuta să convingă de ceva (în realizarea unei acțiuni, adoptarea unei atitudini etc.). /pre- + a lucra

prelucrà v. 1. a lucra din nou; 2. a schimba prelucrând.

prelucréz, a -á v. tr. (d. lucrez). Lucrez din noŭ schimbînd ceva: a prelucra o carte. Fig. Fam. A manevra contra cuĭva ca să-ĭ facĭ răŭ: l-a prelucrat la minister, și s’a trezit dintr’o dată destituit!

prelucrare (desp. -lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrării; pl. prelucrări

prelucrare (-lu-cra-) s. f., g.-d. art. prelucrării; pl. prelucrări

prelucrare s. f., pl. prelucrări

prelucra (a ~) (desp. -lu-cra) vb., ind. prez. 1 sg. prelucrez, 3 prelucrează; conj. prez. 1 sg. să prelucrez, 3 să prelucreze

prelucra (a ~) (-lu-cra) vb., ind. prez. 3 prelucrează

prelucra vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. prelucrez, 3 sg. și pl. prelucrează; part. prelucrat

PRELUCRARE s. 1. v. modificare. 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.)

PRELUCRARE s. 1. modificare, prefacere, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 2. (LIT.) adaptare, localizare. (O ~ dramatică.)

PRELUCRA vb. 1. a lucra. (A ~ fierul.) 2. v. modifica. 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (A ~ o piesă de teatru.)

PRELUCRA vb. 1. a lucra. (A ~ fierul.) 2. a modifica, a preface, a reface, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 3. (LIT.) a adapta, a localiza. (A ~ o piesă de teatru.)

prelucrare, transformare într-un anumit grad a unui material muzïcal „dat”, potrivit unor norme componistice. 1. Desfășurarea pe un catus firmus* sau pe o temă* ostinato* – deci în condițiile păstrării identității modelului – unei forme* polif. (ex. misa(2)[-parodie], motetul*, preludiul(1)-coral, passacaglia*, cioccona*, frottola*, folia*). 2. Edificare a unei compoziții (1), de obicei miniaturale, pe baza unui cântec pop., în care identitatea modelului rămâne mai mult sau mai puțin intactă. În condițiile unei muzici omofone* (destinată de regulă corului*), vocea *(2) purtătoare a melodiei-model este cea superioară. V. și rapsodie. 3. Parafrază (2). 5. Transcripție (1). 6. Aranjament. ♦ Dacă în ev. med. diferite modalități de modificare a materialului muzical preexistent – inclusiv în cazul parodierii, mai târziu al parafrazării – nu cunoștera nici o restricție (cel mult obligativitatea respectării, la una din voci, a c. f.), iar în Renaștere* și în baroc* apropierea, în diferite grade, a unei idei muzicale, era frecventă (Monteverdi-Schütz; Bach-Vivaldi; Händel-Scarlatti), interdicția preluării unei idei frizând plagiatul – în ciuda licențelor pe care le favorizau tocmai formele specifice romantismului* [p. (3, 4, 5)] – se reglează prin drpetul de autor (extins până la 50 de ani de la moartea compozitorului); deja barocul și, pe deplin, clasicismul* menționau în cazul temei* cu variațiuni sursa ideii generatoare. V. incipit (2); citat muzical; improvizație; variație (1); variantă (I, 3). Echiv. germ.: Bearbeitung.

prelucra, prelucrez v. t. 1. a critica (pe cineva). 2. (intl.) a bate.