12 definiții pentru preleva (1 -levez), preleva (1 -lev), prelevat   conjugări / declinări
preleva (1 -levez)
verb (VT201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preleva prelevare prelevat prelevând singular plural
prelevea prelevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prelevez (să) prelevez prelevam prelevai prelevasem
a II-a (tu) prelevezi (să) prelevezi prelevai prelevași prelevaseși
a III-a (el, ea) prelevea (să) preleveze preleva prelevă prelevase
plural I (noi) prelevăm (să) prelevăm prelevam prelevarăm prelevaserăm, prelevasem*
a II-a (voi) prelevați (să) prelevați prelevați prelevarăți prelevaserăți, prelevaseți*
a III-a (ei, ele) prelevea (să) preleveze prelevau preleva prelevaseră
preleva (1 -lev)
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) preleva prelevare prelevat prelevând singular plural
prele prelevați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) prelev (să) prelev prelevam prelevai prelevasem
a II-a (tu) prelevi (să) prelevi prelevai prelevași prelevaseși
a III-a (el, ea) prele (să) preleve preleva prelevă prelevase
plural I (noi) prelevăm (să) prelevăm prelevam prelevarăm prelevaserăm, prelevasem*
a II-a (voi) prelevați (să) prelevați prelevați prelevarăți prelevaserăți, prelevaseți*
a III-a (ei, ele) prele (să) preleve prelevau preleva prelevaseră
prelevat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular prelevat prelevatul preleva prelevata
plural prelevați prelevații prelevate prelevatele
genitiv-dativ singular prelevat prelevatului prelevate prelevatei
plural prelevați prelevaților prelevate prelevatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată

PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.

PRELEVÁT, -Ă, prelevați, -te, adj. (Livr.) Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.

prelevát adj. m., pl. preleváți; f. sg. prelevátă, pl. preleváte

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte (relativ mică) dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

PRELEVÁ, prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.

prelevá (a ~) (a extrage) vb., ind. prez. 3 prelévă

prelevá vb., ind. prez. 1 sg. prelév, 3 sg. și pl. prelévă

PRELEVÁ vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].

PRELEVÁ vb. tr. a extrage, a detașa dintr-o cantitate totală, dintr-un ansamblu. ◊ a recolta un eșantion de țesut, lichid organic etc. spre a fi studiat. (< fr. prélever)

A PRELEVÁ prelév tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever

prelevà v. a lua dinainte o parte din suma totală.

*prelév și -éz v. tr. (lat. práelevo, -áre, fr. prélever, a lua în ainte [!]. V. ĭaŭ, aluat, re-lev). Jur. ĭaŭ în aintea altora o parte din total (preĭaŭ).