14 definiții pentru predicatoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDICATÓR, -OÁRE, predicatori, -oare, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități baptiste. – Din fr. prédicateur.

PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din fr. prédicateur.

PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor. I-a luat... puterea de predicator. CREANGĂ, A. 137. 2. Conducător al unei comunități baptiste.

PREDICATÓR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor. 2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it. predicatore, lat. praedicator].

PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr. prédicateur, lat. praedicator)

PREDICATÓR ~i m. 1) Persoană care predică; propovăduitor. 2) Conducător al unei comunități baptiste. /<fr. prédicateur

*predicatór, -oáre s. (lat. praedicátor, -óris). Persoană care predică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

* predicatoáre s. f., g.-d. art. predicatoárei; pl. predicatoáre

predicatór s. m., pl. predicatóri

predicatór s. m., pl. predicatóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDICATÓR s. v. propovăduitor.

PREDICATOR s. (BIS.) propagator, propovăduitor, (înv.) mărturisitor, propovednic. (~ al unei credințe.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.

Intrare: predicatoare
predicatoare substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicatoare
  • predicatoarea
plural
  • predicatoare
  • predicatoarele
genitiv-dativ singular
  • predicatoare
  • predicatoarei
plural
  • predicatoare
  • predicatoarelor
vocativ singular
plural