2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable.

PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din fr. prédicable.

predicabil, ~ă a [At: DN2 / Pl: ~i, ~e / E: fr prédicable] (Rar) Care poate fi aplicat unui subiect.

PREDICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi aplicat unui subiect. [Cf. fr. prédicable, lat. predicabilis].

PREDICÁBIL, -Ă I. adj. care poate fi predicat, propovăduit. II. s. n. (fil.) noțiune universală (gen, specie etc.). (< fr. prédicable, it. predicabile, lat. praedicabilis)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predicábil adj. m., pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile

predicábil adj. m., pl. predicábili; f. sg. predicábilă, pl. predicábile


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PREDICÁBIL, -Ă (< predica) adj., s. f. pl. 1. Adj. Ceea ce poate fi spus despre ceva. 2. S. f. pl. (LOG.) Doctrina tradițională datorată lui Porphyrios, dar de origine aristotelică, despre felurile de lucruri care pot fi spuse în legătură cu subiectele; Aristotel distingea patru p.: definiția, genul, propriul și accidentul, iar Porphyrios enumera cinci: genul, specia, definiția, propriul și accidentul.

Intrare: predicabile
predicabile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: predicabil
predicabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predicabil
  • predicabilul
  • predicabilu‑
  • predicabilă
  • predicabila
plural
  • predicabili
  • predicabilii
  • predicabile
  • predicabilele
genitiv-dativ singular
  • predicabil
  • predicabilului
  • predicabile
  • predicabilei
plural
  • predicabili
  • predicabililor
  • predicabile
  • predicabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)