16 definiții pentru predestinație preadestinație predestinațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. (Rar) Predestinare. – Din fr. prédestination.

predestinație sf [At: NEGULICI / V: ~iune, (îvr) pread~ / Pl: ~ii / E: fr prédestination] 1-3 (Asr) Predestinare (1-3).

PREDESTINÁȚIE, predestinații, s. f. Predestinare. – Din fr. prédestination.

PREDESTINÁȚIE s.f. 1. Predestinare. 2. Doctrină religioasă, după care destinul omului ar fi fixat dinainte de către divinitate. V. fatalism. [Gen. -iei, var. predestinațiune s.f. / < fr. prédestination, it. predestinazione].

PREDESTINÁȚIE s. f. predestinare. (< fr. prédestination, lat. praedestinatio)

preadestinație sf vz predestinație

predestinațiune sf vz predestinație

PREDESTINAȚIÚNE s.f. v. predestinație.

predestinați(un)e f. 1. înlănțuire de evenimente ce nimic nu poate înlătura; 2. în teologia calvină: decret divin care regulează dinainte mântuirea sau pierzarea oamenilor.

*predestinațiúne f. (lat. prae-destinátio, -ónis). Destinare din ainte. În teologia catolică, destin imutabil pin care cineva va ajunge la raĭ saŭ la ĭad: Calvin a susținat predestinațiunea. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

predestináție (rar) (-ți-e) s. f., art. predestináția (-ți-a), g.-d. art. predestináției; pl. predestináții, art. predestináțiile (-ți-i-)

predestináție s. f., pl. predestináții


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREDESTINÁȚIE s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

PREDESTINÁȚIE s. v. fatalism.

predestinație s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.

PREDESTINAȚIE s. fatalism. (Concepția nefastă a ~.)

Intrare: predestinație
predestinație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predestinație
  • predestinația
plural
  • predestinații
  • predestinațiile
genitiv-dativ singular
  • predestinații
  • predestinației
plural
  • predestinații
  • predestinațiilor
vocativ singular
plural
preadestinație
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
predestinațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • predestinațiune
  • predestinațiunea
plural
  • predestinațiuni
  • predestinațiunile
genitiv-dativ singular
  • predestinațiuni
  • predestinațiunii
plural
  • predestinațiuni
  • predestinațiunilor
vocativ singular
plural