PREDA, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite, a comunica cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati.

preda [At: POLIZU / Pzi: predau / Cj: 3 și (pop) să predeie / Ps: 3 și (reg) ~dete / E: pre- + da cdp slv прѣдати] 1 vt (C. i. obiecte, bunuri etc.) A da în primire cuiva un obiect pentru a avea grijă și a răspunde de el Si: a încredința, a înmâna, a remite, a transmite. 2 vt (Rar) A comunica. 3 vt A expedia. 4-5 vtr A (se) da pe mâna cuiva care să sancționeze sau să dispună de cineva. 6-7 vtr (Spc) A (se) declara învins. 8-9 vtr A (se) încredința dușmanului. 10-11 vtr A (se) supune. 12 vt(a) (C. i. cunoștințe, învățătură, rezultate obișnuite într-un domeniu de activitate etc.) A comunica în mod sistematic, în cadrul unei instituții de învățământ Si: (înv) a paradosi. 13 vi (Reg) A-i fi sortit.

PREDA, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect, un bun care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmâna, a încredința, a remite, a transmite. 2. Refl. A se recunoaște învins și a se pune la dispoziția dușmanului, urmăritorului etc. ♦ Tranz. A da pe cineva în mâna cuiva care să dispună de el. 3. Tranz. A transmite cuiva în mod sistematic cunoștințele unei discipline (în cadrul unei instituții de învățământ, al unor cursuri speciale); a expune o lecție. – Din sl. prĕdati.

PREDA, predau, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva în primire un obiect care îi revine de drept sau de care trebuie să răspundă; a înmîna, a încredința, a remite, a transmite. A strivit havana în scrumieră... chemînd răstit băiatul cu uniforma de postav și nasturi poleiți, să predea telegrama cu precădere. C. PETRESCU, R. DR. 363. A ieșit vorba că acele scule nu fusese predate la destinația lor. GHICA, A. 625. ♦ (Cu privire la sarcini, situații) A preda o gestiune, (Glumeț) A trecut la birou să anunțe că pleacă și a predat altora grijile sale. C. PETRESCU, A. 467. 2. Refl. A se da învins în mîna dușmanului, a capitula; a se constitui prizonier. Osman-pașa, fiind rănit. s-a predat romînilor. La TDRG. Poarta-i deschisă, Despot!... Cetatea s-a predat Și Tomșa te ajunge; el intră în palat. ALECSANDRI, T. II 189. ◊ Fig. (Rar, despre animale) Străbătu, în fuga mare, un tărîm stufos și mlăștinos, amenințînd cu darde scurte... un mistreț gata a se preda. ODOBESCU, S. III 74. ◊ Tranz. A da pe cineva în mîna sau în puterea cuiva, spre a dispune de el. Codre, codre, dușman ești: Tu voinici-i amăgești, îi aduni și îi primești, Tu-i predai, iar nu-i ferești. TEODORESCU, P. P. 295. 3. Tranz. A transmite în mod sistematic și organizat (în cadrul unei instituții de învățămînt) cunoștințe dintr-un domeniu științific; a comunica o serie de cunoștințe, de rezultate ale cercetării științifice. Privi fix în ochii «profesorului» cu nasul de vultur, care-i preda, cu atîta gravitate și amănunt, primele noțiuni asupra noii sale meserii. SAHIA, N. 102. Sufletul și mintea mea au putut aievea să-și însușească plăcerile și farmecul artei pe care tu, cel dintîi, o predai astăzi cititorilor romîni. ODOBESCU, S. III 13. Kogălniceanu începu a preda un curs de istorie în colegiu. NEGRUZZI, S. I 334.

A PREDA predau tranz. 1) (obiecte) A da în mână; a remite. 2) (persoane) A da în puterea cuiva. 3) (lecții, materii de studiu) A expune oral în fața auditoriului (într-o instituție de învățământ) cu scop instructiv; a explica. /<sl. prĕdati

A SE PREDA mă predau intranz. A se lăsa învins. /<sl. prĕdati

predà v. a da lecțiuni, a instrui: a preda limba franceză. [Modelat după grecul paradosì].

predà v. 1. a da în mână, a pune în posesiunea cuiva: a preda scrisori, mărfuri; 2. a da în puterea: a preda justiției pe un vinovat; 3. a părăsi (mai ales prin trădare), a închina: soldații au predat inimicului cetatea; 4. a se încrede cuiva: s’a predat lui. [Slav. PRĬEDATI, a preda, a trăda].

*predáŭ, a -á v. tr. (d. pre și daŭ, ca și sîrb. vsl. prĭe-dati, a preda, a trăda. Se conj. ca dau). Încredințez, daŭ în mînă saŭ în putere: a preda cuĭva o scrisoare ca s’o predea la poștă, a preda marfă franco pînă în gară, a preda un hoț polițiiĭ, a preda (saŭ închina) o cetate ne maĭ putînd rezista. Daŭ lecțiunĭ, transmit știință, învăț: (după paradosesc): a preda limba latină. V. refl. Mă supun: dușmaniĭ s’aŭ predat. V. pridădesc.

preda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predau, 2 sg. predai, 3 sg. predă, imperf. 1 predam, perf. s. 1 pl. predarăm, m.m.c.p. 1 pl. predaserăm; conj. prez. 1 sg. să predau, 3 să predea, imper. 2 sg. afirm. predă

preda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predau, 1 pl. predăm, 2 pl. predați, imperf. 3 sg. preda, m.m.c.p. 1 sg. predasem, 1 pl. predaserăm; conj. prez. 3 să predea; imper. neg. 2 sg. nu preda

preda vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. predau; conj. prez. 3 sg. și pl. predea

PREDA vb. 1. v. înmâna. 2. a depune, a înainta, a înmâna, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.) 3. a încredința, a lăsa, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 4. v. depune. 5. (MIL.) a se închina, a se pleca, a se supune, (înv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.) 6. (înv.) a dărui, a trăda. (Îl ~ pe cineva dușmanului.) 7. v. capitula. 8. (MIL.) a închina. (Au ~ cetatea.) 9. (înv.) a se da. (Hoțul s-a ~.) 10. (înv.) a paradosi, a propune, a teslimarisi. (A ~ o anumită disciplină.)

PREDA vb. 1. a da, a încredința, a înmîna, întinde, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmîna, a prezenta, a remite, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație.) 3. a încredința, a lăsa, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 4. a depune, a lăsa. (A ~ geamantanul la gară.) 5. (MIL.) a se închina, a se pleca, a se supune, (înv.) a se cuceri, a se paradosi, a se supleca. (S-au ~ inamicului.) 6. (înv.) a dărui, a trăda. (Îl ~ pe cineva dușmanului.) 7. (MlL.) a capitula, (înv.) a se închina. (Cetatea s-a ~.) 8. (MIL.) a închina. (Au ~ cetatea.) 9. (înv.) a se da. (Hoțul s-a ~.) 10. (înv.) a paradosi, a propune, a tesli, a marisi. (A ~ o anumită disciplină.)

preda (predau, predat), vb. – 1. A remite, a încredința. – 2. A explica o lecție sau un obiect de studiu. – 3. (Refl.) A se da în mîna dușmanului. – Mr., megl. pridau. Sl. prĕdati (Cihac, II, 90), conjugat ca a da. – Der. predanie, s. f. (trădare; tradiție), înv., din sl. prĕdanije. Cf. prididi.

Preda (sec. 17-18), zugrav, unul dintre cei mai importanți meșteri din școala de pictură de la Horez, reprezentant al stilului brâncovenesc. Împreună cu zugravul Marin a pictat paraclisul de la Horez (1690-1697), bis. sf. Dumitru din Craiova (1724), bis. schitului Sărăcinești împreună cu Teodosie și Gheorghe (1718), bolnița de la Horez (1699) și altele.

PREDA, Victor (1912-1982, n. București), biolog român. Acad. (1974), prof. univ. la Cluj-Napoca. Lucrări în domeniul biologiei teoretice, antropobiologiei, anatomiei comparate („Probleme moderne de biologie”, „Biochimia dezvoltării embrionare la vertebrate”, „Experiența antropologică și determinismul manifestărilor umane”, tratatul „Biologie teoretică”.)

PREDA, Marin (1922-1980, n. Siliștea-Gumești, azi Siliștea Nouă, jud. Teleorman), scriitor român. M. coresp. (1974) și m. titular post-mortem (1990) al Acad. Nuvele narând cu totală detașare scene din viața țăranilor în spiritul unui realism dur („Întâlnirea din pământuri”). Amplă frescă a realităților rurale din Câmpia Dunării în preajma celui de-al Doilea Război Mondial și în primii ani postbelici, romanul „Moromeții”, I, consacră o viziune nouă asupra satului, relevând complexitatea sufletului țărănesc, ilustrată exemplar prin personajul Ilie Moromete, în vreme ce vol. II, dezvăluie procesul colectivizării agriculturii și consecințele lui nefaste în planul comunității sătești tradiționale. Romane citadine („Risipitorii”), dezbătând relația dintre individ și istorie („Intrusul”, „Marele singuratic”, „Delirul”). Ampla frescă epică „Cel mai iubit dintre pământeni” denunță necruțător totalitarismul comunist din anii ’50 („Era ticăloșilor”), urmărind destinul unei victime a acestuia, filozoful Victor Petrini. Teatru („Martin Bormann”), scenarii de film. Proză eseistică, de confesiune („Viața ca o pradă”, „Convorbiri cu Marin Preda” – consemnate de Florin Mugur) consolidând imaginea scriitorului ca exemplară conștiință morală și artistică. Director al Editurii Cartea Românească (1970-1980).

PREDA, Constantin (1925-2008, n. Morunești, jud. Olt), arheolog, numismat și istoric al antichității. Director al Institutului de Arheologie (1981-1988) și președinte al Societății Numismatice Române (din 1983). Contribuții în domeniul istorie și civilizației geto-dacice, greco-romane și în cel al numismaticii antice. Lucrări: „Monedele geto-dacilor”, „Geto-dacii din bazinul Oltului superior. Dava de la Sprâncenata”, „Callatis. Necropola romano-bizantină”, „Istoria monedei în Dacia preromană”; coautor și coordonator al „Enciclopediei arheologiei și istorie vechi a României”.

PREDA (sec. 17-18), zugrav. Exponent al Școlii de pictură de la Hurez. Împreună cu zugravul Marin a pictat paraclisul de la Hurez, biserica Sf. Dumitru din Craiova ș.a.

PREDA, Vasile (n. 1948, Bradu de Jos, jud. Argeș), matematician român. Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul teoriei deciziilor, statisticii matematice, optimizărilor și teoriei informației („Teoria deciziilor statistice”, „Inferența statistică pentru medii condiționate”, „On generalized convexity and with duality a square root term”, „Optimality conditions and duality in multiple objective programming involving semilocally convex and related functions”).

PREDA n. frecv., provenit din sl. ∏редатеча „înainte mergător” (expl. de N. Iorga), (Syn 7 ian.); la 24 iunie scris numai Prediteci, fără Ioan (mss 1081 fol. 64, BAR). I. 1. Predtedul și Predetici (Syn). 2. Predidici, Ioan, to., 1847 (Puc 364; Î Div); Predeticĭ, Ioan (Șchei II). II. După Miklosich și Weigand Preda < sl. преда „antiqua pars”, ceea ce n-are sens; cf. însă blg.-srb. Predimir, Predislav și ceh. Prĕda. Numele Preda apare la noi în Oltenia, Muntenia și Ardeal pentru ambele sexe. 1. – b. frecv. olt. (Sur VI); – Buzescul; – b. ard. (Paș); Preda f., soția lui Radu Buzescu, fiica Banului Mihalcea (17 B I 232, III 397); – f. (AO XV 282); Pred/escu; -ești s. 2. Predea postelnic (17 B I 326). 3. Predan, ard., 1219 (11-13 C I 92); – Oprea, olt. (Sd XXII 342); – Mitu (ib). 4. Predica, țig. fiul lui Prebușilă (BCI XI 74); Preduca, Romanescul, 1749 (Gorj 198); -n, olt. (Sd VI 489). 5. Predușca, N. (Met 297). 6. Predoiu (Ard); – Ion (BCI 39). 7. Preduță (Hur 124). 8. Predeșel fam. 9. Prediște t. (16 B V 32). 10. Predoana, Piscul, t. 11. Nume asemănătoare: Predovici log. (16 A IV 250); Prida (Ard II 90); Predoleanu fam. act. 12. Arm. Garabet, cu același sens.

LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.

La garde meurt et ne se rend pas (fr. „Garda moare, dar nu se predă”) – sînt cuvintele pe care le-ar fi rostit, generalul francez Pierre Cambronne (1770-1842) în istorica luptă de la Waterloo, unde Napoleon a fost învins de armatele Angliei și Prusiei. Cambronne era atunci în fruntea unei divizii de grenadieri, din care nu mai rămăsese decît o mînă de oameni încolțiți din toate părțile de către oștile dușmane. (Lupta e patetic descrisă de Victor Hugo în Mizerabilii). Generalul însuși zăcea rănit pe cîmpul de bătălie; și totuși, cînd englezii i-au cerut să se predea, el ar fi răspuns: „Garda moare, dar nu se predă”, cuvinte care au apărut patru zile mai tîrziu în jurnalul parizian „L’independant”. Dar, cum spune un vechi dicton latin: corruptio optimi pessima (pînă și cele mai frumoase lucruri sînt denaturate în cele mai urîte), vorbele acestea vestite au început cu vremea să fie folosite în împrejurări din cele mai comice și mai banale. Și începutul l-au făcut chiar francezii. În Causeries, Alexandre Dumas povestește: „Anglia voia să aibă un hipopotam femelă și s-a adresat lui Abas Pașa (vice-regele Egiptului n.n.)... Acesta a postat patru pescari pe malurile Nilului ca să captureze primul hipopotam femelă care se va naște, căci nici vorbă nu poate fi să capturezi viu un hipopotam adult: « hipopotamii mor, dar nu se predau »”. IST.