2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

precupi vti(a) [At: CORESI, EV. 401 / V: pric~[1] / Pzi: ~pesc / E: slv прѣкоупити cf srb prekupite] (Îrg) 1-4 A precupeți (4-7).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma pricopi LauraGellner

pricopi2[1] v vz precupi

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită în forma: pricupi LauraGellner

PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.

PRECUPÍ, precupesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A precupeți. – Bg. prekupja, sb. prekupiti.

precupésc v. tr. (sîrb. prekupitĭ, rus. -itĭ). Vechĭ. Azĭ est. Trafichez, speculez, exploatez. – Și pricopesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRECUPÍ vb. v. negustori, precupeți, specula, trafica.

precupi vb. v. NEGUSTORI. PRECUPEȚI. SPECULA. TRAFICA.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRECUPÍRE, precupiri, s. f. v. PRECUPI. – [DLRM, Sinonime]

Intrare: precupire
precupire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupire
  • precupirea
plural
  • precupiri
  • precupirile
genitiv-dativ singular
  • precupiri
  • precupirii
plural
  • precupiri
  • precupirilor
vocativ singular
plural
Intrare: precupi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precupi
  • precupire
  • precupit
  • precupitu‑
  • precupind
  • precupindu‑
singular plural
  • precupește
  • precupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precupesc
(să)
  • precupesc
  • precupeam
  • precupii
  • precupisem
a II-a (tu)
  • precupești
(să)
  • precupești
  • precupeai
  • precupiși
  • precupiseși
a III-a (el, ea)
  • precupește
(să)
  • precupească
  • precupea
  • precupi
  • precupise
plural I (noi)
  • precupim
(să)
  • precupim
  • precupeam
  • precupirăm
  • precupiserăm
  • precupisem
a II-a (voi)
  • precupiți
(să)
  • precupiți
  • precupeați
  • precupirăți
  • precupiserăți
  • precupiseți
a III-a (ei, ele)
  • precupesc
(să)
  • precupească
  • precupeau
  • precupi
  • precupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)