opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

precupi vti(a) [At: CORESI, EV. 401 / V: pric~[1] / Pzi: ~pesc / E: slv прѣкоупити cf srb prekupite] (Îrg) 1-4 A precupeți (4-7).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma pricopi — LauraGellner

pricopi2[1] v vz precupi

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită în forma: pricupi — LauraGellner

PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A precupeți. Ticălosul! în ce grad de mîrșăvie a ajuns!.. Să-și precupească soția. ALECSANDRI, T. 1718.

PRECUPI, precupesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A precupeți. – Bg. prekupja, sb. prekupiti.

PRECUPI vb. (Mold., ȚR) A precupeți; a cumpăra și a revinde. A: Vameșii să chema ceia ce cumpăra veniturile domnilor si le precupea. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, VS; PSEUDO-COSTIN. B: Vînd țara fără milă și o precupesc pre camete asuprite. R. POPESCU. Etimologie: sl. prĕkupiti. Vezi și precupie. Cf. t î r g u i.

precupésc v. tr. (sîrb. prekupitĭ, rus. -itĭ). Vechĭ. Azĭ est. Trafichez, speculez, exploatez. – Și pricopesc.

pricopésc, V. precupesc.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRECUPI vb. v. negustori, precupeți, specula, trafica.

precupi vb. v. NEGUSTORI. PRECUPEȚI. SPECULA. TRAFICA.

Intrare: precupire
precupire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precupire
  • precupirea
plural
  • precupiri
  • precupirile
genitiv-dativ singular
  • precupiri
  • precupirii
plural
  • precupiri
  • precupirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: precupi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precupi
  • precupire
  • precupit
  • precupitu‑
  • precupind
  • precupindu‑
 singular plural
  • precupește
  • precupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precupesc
 (să)
  • precupesc
  • precupeam
  • precupii
  • precupisem
a II-a (tu)
  • precupești
 (să)
  • precupești
  • precupeai
  • precupiși
  • precupiseși
a III-a (el, ea)
  • precupește
 (să)
  • precupească
  • precupea
  • precupi
  • precupise
plural I (noi)
  • precupim
 (să)
  • precupim
  • precupeam
  • precupirăm
  • precupiserăm
  • precupisem
a II-a (voi)
  • precupiți
 (să)
  • precupiți
  • precupeați
  • precupirăți
  • precupiserăți
  • precupiseți
a III-a (ei, ele)
  • precupesc
 (să)
  • precupească
  • precupeau
  • precupiră
  • precupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

precupi, precupescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.