2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

PRECOVÎRȘÍ, precovîrșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A precumpăni, a compensa. Ei, Ivane, Ivanel Numai răbdarea și bunătatea lui dumnezeu cea fără de margini poate să precovîrșească fărădelegile și îndărătnicia ta. CREANGĂ, P. 324.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă corectată

precovârșí vb. → covârși

Intrare: precovârși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precovârși
  • precovârșire
  • precovârșit
  • precovârșitu‑
  • precovârșind
  • precovârșindu‑
singular plural
  • precovârșește
  • precovârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precovârșesc
(să)
  • precovârșesc
  • precovârșeam
  • precovârșii
  • precovârșisem
a II-a (tu)
  • precovârșești
(să)
  • precovârșești
  • precovârșeai
  • precovârșiși
  • precovârșiseși
a III-a (el, ea)
  • precovârșește
(să)
  • precovârșească
  • precovârșea
  • precovârși
  • precovârșise
plural I (noi)
  • precovârșim
(să)
  • precovârșim
  • precovârșeam
  • precovârșirăm
  • precovârșiserăm
  • precovârșisem
a II-a (voi)
  • precovârșiți
(să)
  • precovârșiți
  • precovârșeați
  • precovârșirăți
  • precovârșiserăți
  • precovârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • precovârșesc
(să)
  • precovârșească
  • precovârșeau
  • precovârși
  • precovârșiseră
Intrare: precovârșit
precovârșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precovârșit
  • precovârșitul
  • precovârșitu‑
  • precovârși
  • precovârșita
plural
  • precovârșiți
  • precovârșiții
  • precovârșite
  • precovârșitele
genitiv-dativ singular
  • precovârșit
  • precovârșitului
  • precovârșite
  • precovârșitei
plural
  • precovârșiți
  • precovârșiților
  • precovârșite
  • precovârșitelor
vocativ singular
plural
precovârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precovârșire
  • precovârșirea
plural
  • precovârșiri
  • precovârșirile
genitiv-dativ singular
  • precovârșiri
  • precovârșirii
plural
  • precovârșiri
  • precovârșirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)