2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

preacovârși vt [At: PSALT. 71 / V: prec~ / Pzi: esc / E: prea + covârși] (Înv) A copleși.

precovârși v vz preacovârși

PRECOVÂRȘÍ, precovârșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A întrece, a fi mai presus de..., a depăși. – Pre1- + covârși.

PRECOVÎRȘÍ, precovîrșesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A precumpăni, a compensa. Ei, Ivane, Ivanel Numai răbdarea și bunătatea lui dumnezeu cea fără de margini poate să precovîrșească fărădelegile și îndărătnicia ta. CREANGĂ, P. 324.

preacovîrșésc v. tr. (după vsl. prĭevŭziti, a covîrși). L. V. Covîrșesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precovârșí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. precovârșésc, imperf. 3 sg. precovârșeá; conj. prez. 3 să precovârșeáscă corectată

precovârșí vb. → covârși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREACOVÂRȘÍ vb. v. ajunge, birui, copleși, covârși, cuprinde, înfrânge, învinge, podidi, prinde, răzbi, toropi.

preacovîrși vb. v. AJUNGE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. ÎNFRÎNGE. ÎNVINGE. PODIDI. PRINDE. RĂZBI. TOROPI.

Intrare: preacovârși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preacovârși
  • preacovârșire
  • preacovârșit
  • preacovârșitu‑
  • preacovârșind
  • preacovârșindu‑
singular plural
  • preacovârșește
  • preacovârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preacovârșesc
(să)
  • preacovârșesc
  • preacovârșeam
  • preacovârșii
  • preacovârșisem
a II-a (tu)
  • preacovârșești
(să)
  • preacovârșești
  • preacovârșeai
  • preacovârșiși
  • preacovârșiseși
a III-a (el, ea)
  • preacovârșește
(să)
  • preacovârșească
  • preacovârșea
  • preacovârși
  • preacovârșise
plural I (noi)
  • preacovârșim
(să)
  • preacovârșim
  • preacovârșeam
  • preacovârșirăm
  • preacovârșiserăm
  • preacovârșisem
a II-a (voi)
  • preacovârșiți
(să)
  • preacovârșiți
  • preacovârșeați
  • preacovârșirăți
  • preacovârșiserăți
  • preacovârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • preacovârșesc
(să)
  • preacovârșească
  • preacovârșeau
  • preacovârși
  • preacovârșiseră
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precovârși
  • precovârșire
  • precovârșit
  • precovârșitu‑
  • precovârșind
  • precovârșindu‑
singular plural
  • precovârșește
  • precovârșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precovârșesc
(să)
  • precovârșesc
  • precovârșeam
  • precovârșii
  • precovârșisem
a II-a (tu)
  • precovârșești
(să)
  • precovârșești
  • precovârșeai
  • precovârșiși
  • precovârșiseși
a III-a (el, ea)
  • precovârșește
(să)
  • precovârșească
  • precovârșea
  • precovârși
  • precovârșise
plural I (noi)
  • precovârșim
(să)
  • precovârșim
  • precovârșeam
  • precovârșirăm
  • precovârșiserăm
  • precovârșisem
a II-a (voi)
  • precovârșiți
(să)
  • precovârșiți
  • precovârșeați
  • precovârșirăți
  • precovârșiserăți
  • precovârșiseți
a III-a (ei, ele)
  • precovârșesc
(să)
  • precovârșească
  • precovârșeau
  • precovârși
  • precovârșiseră
Intrare: precovârșit
precovârșit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precovârșit
  • precovârșitul
  • precovârșitu‑
  • precovârși
  • precovârșita
plural
  • precovârșiți
  • precovârșiții
  • precovârșite
  • precovârșitele
genitiv-dativ singular
  • precovârșit
  • precovârșitului
  • precovârșite
  • precovârșitei
plural
  • precovârșiți
  • precovârșiților
  • precovârșite
  • precovârșitelor
vocativ singular
plural
precovârșire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precovârșire
  • precovârșirea
plural
  • precovârșiri
  • precovârșirile
genitiv-dativ singular
  • precovârșiri
  • precovârșirii
plural
  • precovârșiri
  • precovârșirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)