2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

preclintire sf [At: CIAUȘANU, V. 191 / Pl: ~ri / E: preclinti] (Olt) Nebunie.

preclinti vr [At: CIAUȘANU, V. 191 / Pzi: ~tesc / E: prea + clinti cf proclinti] (Olt) A înnebuni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preclintire, preclintiri, s.f. (reg.) nebunie.

preclinti, preclintesc, vb. IV refl. (reg.) a înnebuni (ușor).

Intrare: preclintire
preclintire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preclintire
  • preclintirea
plural
  • preclintiri
  • preclintirile
genitiv-dativ singular
  • preclintiri
  • preclintirii
plural
  • preclintiri
  • preclintirilor
vocativ singular
plural
Intrare: preclinti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preclinti
  • preclintire
  • preclintit
  • preclintitu‑
  • preclintind
  • preclintindu‑
singular plural
  • preclintește
  • preclintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preclintesc
(să)
  • preclintesc
  • preclinteam
  • preclintii
  • preclintisem
a II-a (tu)
  • preclintești
(să)
  • preclintești
  • preclinteai
  • preclintiși
  • preclintiseși
a III-a (el, ea)
  • preclintește
(să)
  • preclintească
  • preclintea
  • preclinti
  • preclintise
plural I (noi)
  • preclintim
(să)
  • preclintim
  • preclinteam
  • preclintirăm
  • preclintiserăm
  • preclintisem
a II-a (voi)
  • preclintiți
(să)
  • preclintiți
  • preclinteați
  • preclintirăți
  • preclintiserăți
  • preclintiseți
a III-a (ei, ele)
  • preclintesc
(să)
  • preclintească
  • preclinteau
  • preclinti
  • preclintiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)