2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

precletit, ~ă a vz preclătit

preclătit, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 191 / V: ~let~ / Pl: ~iți, ~e / E: preclăti] (Olt) Nebun.

preclețit, ~ă a vz proclețit

proclețit, ~ă a [At: GRAIUL, I, 297 / V: precle~ / Pl: ~iți, ~e / E: procleții] (Reg; în descântece) Care provine dintr-un blestem al cuiva.

PROCLEȚÍ, proclețesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A afurisi, a blestema. ♦ Refl. (Despre boli) A se înrăutăți, a se agrava. – Din proclet.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCLEȚÍT adj. v. afurisit, anatemizat, blestemat, excomunicat.

proclețit adj. v. AFURISIT. ANATEMIZAT. BLESTEMAT. EXCOMUNICAT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

preclătít, -ă, adj. (reg.) nebun.

Intrare: preclătit
preclătit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preclătit
  • preclătitul
  • preclătitu‑
  • preclăti
  • preclătita
plural
  • preclătiți
  • preclătiții
  • preclătite
  • preclătitele
genitiv-dativ singular
  • preclătit
  • preclătitului
  • preclătite
  • preclătitei
plural
  • preclătiți
  • preclătiților
  • preclătite
  • preclătitelor
vocativ singular
plural
precletit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: proclețit
proclețit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • proclețit
  • proclețitul
  • proclețitu‑
  • procleți
  • proclețita
plural
  • proclețiți
  • proclețiții
  • proclețite
  • proclețitele
genitiv-dativ singular
  • proclețit
  • proclețitului
  • proclețite
  • proclețitei
plural
  • proclețiți
  • proclețiților
  • proclețite
  • proclețitelor
vocativ singular
plural
preclețit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)