8 definiții pentru preciput
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRECIPUT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput.
PRECIPUT, preciputuri, s. n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. – Din fr. préciput.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
preciput sn [At: DN2 / A și: preciput / Pl: ~uri / E: fr préciput] (Jur) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECIPUT s.n. (Jur.) Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. [< fr. préciput, lat. praecipuum].[1]
- În DN acc. preciput — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRECIPUT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr. préciput)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PRECIPUT ~uri n. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. /<fr. préciput
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
preciput s. n., pl. preciputuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
preciput s. n., pl. preciputuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
preciput s. n., pl. preciputuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
preciput, preciputurisubstantiv neutru
- 1. Drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- préciput DEX '09 DEX '98 DN