PRECESIE, precesii, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinocțiale pe ecliptică. [Var.: precesiune s. f.] – Din fr. précession.

precesie sf vz precesiune

PRECESIE s. f. v. precesiune.

PRECESIE s.f. v. precesiune.

PRECESIE s. f. 1. deplasare lentă a axei de rotație a unui corp ce se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (astr.) precesia echinocțiilor = deplasare, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale ale Pământului, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra Pământului. (< fr. précession, lat. praecessio)

PRECESIE ~i f. 1) fiz. Mișcare a unui corp solid (giroscop, titirez) în timpul căreia axa lui de rotație descrie un con cu vârful într-un punct fix. 2) astr. Mișcare lentă a punctelor de echinocțiu ale Pământului în sens retrograd pe ecliptică. /<fr. précession

PRECESIUNE s. f. v. precesie.

precesiune sf [At: GENILIE, G. 88/3 / V: precesie, (înv) prețesie / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr précession, lat praecessio, -onis] 1 (Ast; șîs ~a echinocțiilor) Deplasare lentă, în sens retrograd, a punctelor echinocțiale, punctul vernal și punctul autumnal, pe ecliptică, datorită atracției exercitate de lună și de soare asupra pământului, în zona ecuatorului și a regiunilor lipsite de omogenitate structurală. 2 (Fiz) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotație a unui corp care se rotește rapid și care are doar un punct fix.

prețesie sf vz precesiune

PRECESIUNE, precesiuni, s. f. 1. (Fiz.) Deplasare lentă a axei de rotație a unui corp care se rotește rapid și are doar un punct fix. 2. (Astron.) Deplasare lentă și în sens retrograd a punctelor echinoxiale pe ecliptică. [Var.: precesie s. f.] – Din fr. précession.

PRECESIUNE s. f. Mișcare a unui corp în cursul căreia axa instantanee de rotație a corpului descrie un con în jurul unei axe fixe. ◊ Precesiunea echinocțiilor = mișcare a liniei de intersecție dintre planul eclipticei și planul ecuatorului sferei cerești în care axa polilor pămîntului descrie un con în jurul unei axe perpendiculare pe planul eclipticei.

PRECESIUNE s.f. Mișcare a unui corp în timpul căreia axa de rotație a corpului descrie un con în jurul unei axe fixe. ◊ (Astr.) Precesiunea echinocțiilor = mișcare foarte lentă de la răsărit spre apus a punctelor de echinocțiu ale Pămîntului, care face ca anotimpurile să revină înaintea îndeplinirii revoluției aparente a Soarelui. [Pron. -si-u-, var. precesie s.f. / cf. fr. précession, lat. praecessio].

precesie (desp. -si-e) s. f., art. precesia (desp. -si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (desp. -si-i-)

precesie (-si-e) s. f., art. precesia (-si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (-si-i-)

precesie s. f. (sil. -si-e), art. precesia (sil. -si-a), g.-d. art. precesiei; pl. precesii, art. precesiile (sil. -si-i-)

precesie

PRECÉSIE (PRECESIÚNE) (< lat., fr.) s. f. 1. (FIZ.) Deplasare relativ lentă a axei proprii de rotație a unui corp care se rotește rapid și care are doar un punct fix; această deplasare face ca axa amintită să descrie un con cu vârful în punctul fix. 2. (ASTR.) Precesia echinocțiilor = deplasarea lentă, în sensul retrograd, a punctelor echinocțiale (punctul vernal și punctul autumnal) pe ecliptică, datorită atracției exercitate de Lună și de Soare asupra umflăturii ecuatoriale a Pământului și asupra neomogenităților structurale ale acestuia; perioada de p. este de c. 26.000 de ani. Peste c. 13.000 ani cea mai apropiată stea de polul nord ceresc va fi steaua Vega.