2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRECEDÁ, preced, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc.; a premerge. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.

PRECEDÁ, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).

PRECEDÁ vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].

PRECEDÁ vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)

A PRECEDÁ precéd tranz. (procese, lucruri etc.) A anticipa într-o succesiune (în timp sau/și în spațiu). /<fr. précéder

*precéd și -éz, a v. tr. (fr. précéder, d. lat. prae-cédere, -cessum. V. purced). Merg orĭ mă aflu înainte în spațiŭ saŭ timp: cavaleria precedează armata. V. intr. Premerg, mă aflu înainte: cine ĭ-a precedat luĭ? – Și după conj. III: el precede, să preceadă și cele-lalte forme întocmaĭ ca purced. Dar participiu preces e rar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

precedá (a ~) vb., ind. prez. 3 precédă; conj. prez. 3 să preceádă

precedá vb., ind. prez. 1 sg. precéd, 3 sg. și pl. precédă; conj. prez. 3 sg. și pl. preceádă

preceda (ind. prez. 3 sg. și pl. precedă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Precedat ≠ succedat, urmat

PRECEDÁ vb. v. premerge.

PRECEDA vb. a premerge, (înv.) a propăși. (A ~ ceva în spațiu sau în timp.)

A preceda ≠ a succeda, a urma

Intrare: precedat
precedat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • precedat
  • precedatul
  • precedatu‑
  • preceda
  • precedata
plural
  • precedați
  • precedații
  • precedate
  • precedatele
genitiv-dativ singular
  • precedat
  • precedatului
  • precedate
  • precedatei
plural
  • precedați
  • precedaților
  • precedate
  • precedatelor
vocativ singular
plural
Intrare: preceda (3 -edă)
preceda (3 -edă) verb grupa I conjugarea I
verb (VT51)
Surse flexiune: DOOM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preceda
  • precedare
  • precedat
  • precedatu‑
  • precedând
  • precedându‑
singular plural
  • prece
  • precedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preced
(să)
  • preced
  • precedam
  • precedai
  • precedasem
a II-a (tu)
  • precezi
(să)
  • precezi
  • precedai
  • precedași
  • precedaseși
a III-a (el, ea)
  • prece
(să)
  • precea
  • preceda
  • precedă
  • precedase
plural I (noi)
  • precedăm
(să)
  • precedăm
  • precedam
  • precedarăm
  • precedaserăm
  • precedasem
a II-a (voi)
  • precedați
(să)
  • precedați
  • precedați
  • precedarăți
  • precedaserăți
  • precedaseți
a III-a (ei, ele)
  • prece
(să)
  • precea
  • precedau
  • preceda
  • precedaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)