2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

preasfinția sfa [At: (a. 1775) URICARIUL I, 78 / S și: prea sfinția / V: (înv) preaos~, pres~ / Pl: ~iile / E: prea + sfinție cdp slv прѣсвѧщєньство] (Urmat de un aps) Termen de adresare respectuoasă pentru prelați.

PREASFINȚÍE ~i f. (la forma articulată, urmat de un adjectiv posesiv la pers. 2 sau 3 constituie o formă de adresare respectuoasă către arhierei) Înaltă sfinție. [G.-D. preasfinției] /prea + sfinție

preasfințíe, V. sfinție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!Preasfințíile Voástre (Preas-fin-/Prea-sfin-) loc. pr.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PREASFINȚIA s. art. (BIS.) preasfințit, preasfînt. (~ sa mitropolitul.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREASFINȚÍILOR s. f. pl. g.-d. art. v. PREASFINȚIA. (Urmat de un adj. pos.) Termen respectuos de adresare sau titulatură respectuoasă pentru arhierei; preasfințit. [DEX ’98]


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

preasfințía, preasfințiile s.f art. (Urmat de un adj. pos.) Termen de respect cu care cineva se adresează prelaților sau cu care vorbește despre ei. [Var.: preosfințía, preosfințía s. f.] – Din prea- + sfinția.

Intrare: preasfințiilor
preasfințiilor
invariabil (I1)
  • preasfințiilor
Intrare: preasfinție
preasfinție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasfinție
  • preasfinția
plural
  • preasfinții
  • preasfințiile
genitiv-dativ singular
  • preasfinții
  • preasfinției
plural
  • preasfinții
  • preasfințiilor
vocativ singular
plural