2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PREASFÂNT, -Ă, preasfinți, -ie, adj., s. m. și f. 1. Adj. (în titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. ♦ (Substantivat, fiart.) Maica Domnului. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

preasfânt, ~ă [At: CORESI, EV. 157 / S și: prea sfânt, prea-sfânt / V: (înv) ~svânt, pres~, presvânt, (reg) ~sânt / Pl: ~nți, ~e / E: prea + sfânt cdp slv прѣсвѧтъ] 1 a (În titulatura clericilor, călugărilor, sfinților etc.) Care a primit harul divin Si: preasfințit. 2 sfa Fecioara Maria.

PREASFẤNT, -Ă, preasfinți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfânt. 2. Adj., s. m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.

PREASFÎ́NT, -Ă, preasfinți, -te, adj. (Bis.) Sfînt. ♦ (Substantivat, f.) Maica Domnului. Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei. VLAHUȚĂ, P. 62.

PREASFÂNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care a primit harul divin. /prea + sfânt

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!preasfânt (desp. preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., s. m., voc. preasfinte, pl. preasfinți; adj. f., s. f. preasfântă, pl. preasfinte

!preasfânt (preas-fânt/prea-sfânt) adj. m., pl. preasfinți; f. preasfântă, pl. preasfinte

preasfânt adj., s. m. (sil. mf. -sfânt) → sfânt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREASFÂNT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)

PREASFÂNTA s. art. v. Maica Domnului.

PREASFÎNT s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)

PREASFÎNTA s. art. (BIS.) madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Maica Domnului, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

presfânt, -ă adj. v. preasfânt.

Intrare: preasfântă
substantiv feminin (F22)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasfântă
  • preasfânta
plural
  • preasfinte
  • preasfintele
genitiv-dativ singular
  • preasfinte
  • preasfintei
plural
  • preasfinte
  • preasfintelor
vocativ singular
  • preasfântă
plural
  • preasfintelor
Intrare: preasfânt (adj.)
preasfânt1 (adj.) adjectiv
  • silabație: preas-fânt, prea-sfânt info
adjectiv (A42)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasfânt
  • preasfântul
  • preasfântu‑
  • preasfântă
  • preasfânta
plural
  • preasfinți
  • preasfinții
  • preasfinte
  • preasfintele
genitiv-dativ singular
  • preasfânt
  • preasfântului
  • preasfinte
  • preasfintei
plural
  • preasfinți
  • preasfinților
  • preasfinte
  • preasfintelor
vocativ singular
plural
preasânt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasânt
  • preasântul
  • preasântă
  • preasânta
plural
  • preasânți
  • preasânții
  • preasânte
  • preasântele
genitiv-dativ singular
  • preasânt
  • preasântului
  • preasânte
  • preasântei
plural
  • preasânți
  • preasânților
  • preasânte
  • preasântelor
vocativ singular
plural
preasvânt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • preasvânt
  • preasvântul
  • preasvântă
  • preasvânta
plural
  • preasvânți
  • preasvânții
  • preasvânte
  • preasvântele
genitiv-dativ singular
  • preasvânt
  • preasvântului
  • preasvânte
  • preasvântei
plural
  • preasvânți
  • preasvânților
  • preasvânte
  • preasvântelor
vocativ singular
plural
presfânt adjectiv
adjectiv (A42)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presfânt
  • presfântul
  • presfântu‑
  • presfântă
  • presfânta
plural
  • presfinți
  • presfinții
  • presfinte
  • presfintele
genitiv-dativ singular
  • presfânt
  • presfântului
  • presfinte
  • presfintei
plural
  • presfinți
  • presfinților
  • presfinte
  • presfintelor
vocativ singular
plural
presvânt adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • presvânt
  • presvântul
  • presvântă
  • presvânta
plural
  • presvânți
  • presvânții
  • presvânte
  • presvântele
genitiv-dativ singular
  • presvânt
  • presvântului
  • presvânte
  • presvântei
plural
  • presvânți
  • presvânților
  • presvânte
  • presvântelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

preasfânt, preasfântăadjectiv

  • 1. (În titulatura dată clericilor, călugărilor, sfinților) Care a primit harul divin; vrednic de a fi sfânt. DEX '09 DLRLC
  • 2. Epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: Preasfinția
etimologie:
  • Prea + sfânt DEX '98 DEX '09

preasfânt, preasfințisubstantiv masculin
preasfântă, preasfintesubstantiv feminin

  • 1. Termen respectuos de adresare pentru clerici, mucenici, sfinți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: Preasfinția
    • 1.1. feminin articulat (la) singular Maica Domnului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toată jalea mea pustie Mi-oi preface-o-n rugăciune la picioarele preasfintei. VLAHUȚĂ, P. 62. DLRLC
etimologie:
  • Prea + sfânt DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.