preasfânt, ~ă [At: CORESI, EV. 157 / S și: prea sfânt, prea-sfânt / V: (înv) ~svânt, pres~, presvânt, (reg) ~sânt / Pl: ~nți, ~e / E: prea + sfânt cdp slv прѣсвѧтъ] 1 a (În titulatura clericilor, călugărilor, sfinților etc.) Care a primit harul divin Si: preasfințit. 2 sfa Fecioara Maria.