2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ.

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -ce, adj., s. m. și f. (Înv. și pop.) 1. Adj. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune; ortodox. ◊ Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la credința ortodoxă; p. gener. (om) credincios, smerit. – Din sl. pravoslavĭnŭ.

pravoslavnic, ~ă [At: MOXA, 379/9 / V: (înv) preago~, prea~, prevoslavnec / Pl: ~ici, ~ice / E: slv православьнъ] (Asr) 1-2 smf, a (Credincios) ortodox. 3-4 smf, a (Pgn) (Credincios) creștin. 5-6 smf, a (Pex) (Om) bigot. 7 sm (Îvr) Sfânt creștin ortodox. 8 a (Îs) Biserică ~ă Biserică creștină răsăriteană. 9 a (Pgn; îas) Biserică ortodoxă. corectată

preagoslavnic, ~ă a vz pravoslavnic

preavoslavnec[1], ~ă a vz pravoslavnic

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

preavoslavnic, ~ă a vz pravoslavnic

prevoslavnec, ~ă a vz pravoslavnic

PRAVOSLÁVNIC, -Ă, pravoslavnici, -e, adj. (Învechit) Care ține de religia ortodoxă, care aparține acestei confesiuni; ortodox. Călugări din toate lavrele creștinității pravoslavnice au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221. Puișor le făcuse încă o dată să renunțe la ghidul acesta pios, de pravoslavnică înfrățire. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 11. Nu crez să fi fost creștin pravoslavnic, că, de-ar fi fost creștin, nu s-ar fi însurat în postul mare. HASDEU, I. V. 40. ◊ Biserică pravoslavnică = biserica creștină răsăriteană, biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Fig. Credincios, cuvios, smerit; p. ext. bigot. (Ironic) Acesta-i pravoslavnicul cel de socru, sosit înadins de la Ierusalim pentru ca să realizeze toate dorințile tale? ALECSANDRI, T. 1272.

PRAVOSLÁVNIC ~că (~ci, ~ce) pop. 1) Care ține de biserica răsăriteană; propriu bisericii creștine răsăritene; ortodox. 3) și substantival Care se conformează practicilor religiei ortodoxe. /<sl. pravoslavinu

pravoslavnic a. și m. ortodox: Pravoslavnica Mărturisire a lui Petre Movilă. [Slav. PRAVOSLAVĬNŬ, lit. de dreaptă opiniune].

pravoslávnic, -ă adj. (vsl. pravo-slavĭnŭ, d. pravo, drept, și slava, glorie, slavă, opiniune; rus. pravoslávnyĭ). Ortodox.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pravoslávnic (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. pravoslávnici; adj. f., s. f. pravoslávnică, pl. pravoslávnice

pravoslávnic adj. m., s. m. (sil. mf. -slav-), pl. pravoslávnici; f. sg. pravoslávnică, pl. pravoslávnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRAVOSLÁVNIC adj. v. credincios, cucernic, cuvios, evlavios, ortodox, pios, preacredincios, religios, smerit.

PRAVOSLÁVNIC adj., s. v. bigot, fanatic, habotnic.

pravoslavnic adj. v. CREDINCIOS. CUCERNIC. CUVIOS. EVLAVIOS. ORTODOX. PIOS. PREACREDINCIOS. RELIGIOS. SMERIT.

pravoslavnic adj., s. v. BIGOT. FANATIC. HABOTNIC.

Intrare: pravoslavnică
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravoslavnică
  • pravoslavnica
plural
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicele
genitiv-dativ singular
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicei
plural
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicelor
vocativ singular
  • pravoslavnică
  • pravoslavnico
plural
  • pravoslavnicelor
Intrare: pravoslavnic (adj.)
pravoslavnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pravoslavnic
  • pravoslavnicul
  • pravoslavnicu‑
  • pravoslavnică
  • pravoslavnica
plural
  • pravoslavnici
  • pravoslavnicii
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicele
genitiv-dativ singular
  • pravoslavnic
  • pravoslavnicului
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicei
plural
  • pravoslavnici
  • pravoslavnicilor
  • pravoslavnice
  • pravoslavnicelor
vocativ singular
plural
preagoslavnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prevoslavnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preavoslavnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
preavoslavnec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pravoslavnic (adj.) preagoslavnic prevoslavnec preavoslavnic preavoslavnec

  • 1. Care aparține religiei ortodoxe, privitor la această confesiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ortodox attach_file 3 exemple
    exemple
    • Călugări din toate lavrele creștinității pravoslavnice au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • Puișor le făcuse încă o dată să renunțe la gîndul acesta pios, de pravoslavnică înfrățire. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 11.
      surse: DLRLC
    • Nu crez să fi fost creștin pravoslavnic, că, de-ar fi fost creștin, nu s-ar fi însurat în postul mare. HASDEU, I. V. 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Biserică pravoslavnică = Biserica creștină răsăriteană, Biserica ortodoxă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Care aderă la credința ortodoxă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

pravoslavnic, -ă (persoană) pravoslavnică

etimologie: