4 definiții pentru prangă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prangă sf [At: BARONZI, L. 150 / Pl: ~nghe / E: bg пранга, srb prangija] (Ban) Lanț cu care se leagă deținuții.

prángă f., pl. prăngĭ (turc. pranga, cătușĭ, carceră, d. it. spranga, drug, traversă; alb. prangă, sîrb. bg. pranga, lanț). Dun. de jos, Siret. Lanț de corabie orĭ (șprangă) odgon de sîrmă la plute. V. parîmă și țîĭac.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prángă (-ắngi), s. f. – Funie, laț. – Var. șprangă. Tc. pranga „fiare” (Scriban), din it. spranga. În Mold. de S.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prángă, pránghe, s.f. (reg.) lanț sau fiare cu care se leagă deținuții.

Intrare: prangă
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prangă
  • pranga
plural
  • prăngi
  • prăngile
genitiv-dativ singular
  • prăngi
  • prăngii
plural
  • prăngi
  • prăngilor
vocativ singular
plural