Definiția cu ID-ul 422132:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură.