6 definiții pentru prăvălitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăvălitu1 sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: prăvăli + -tură] 1-3 (Îrg) Prăvălire (1, 3-4). 4 (Buc) Povârniș. 5 (Buc) Loc abrupt. 6 (Buc) Arătură negrăpată.

prăvălitu2 sf [At: ALR I, 1819/30 / Pl: ~ri / E: cf prăvărit] (Reg) 1 Urdă. 2 Brânză dulce de oaie.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLITÚRĂ s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.

prăvălitu s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăvălitúră1, prăvălitúri, s.f. 1. (înv. și reg.) prăvălire. 2. (reg.) pantă, povârniș; loc abrupt, povârnit. 3. (reg.) arătură negrăpată.

prăvălitúră2 s.f. (reg.) urdă; brânză dulce de oaie.

Intrare: prăvălitură
prăvălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălitu
  • prăvălitura
plural
  • prăvălituri
  • prăvăliturile
genitiv-dativ singular
  • prăvălituri
  • prăvăliturii
plural
  • prăvălituri
  • prăvăliturilor
vocativ singular
plural