2 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

prăvălit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 92 / V: (îrg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: prăvăli] 1 Care a căzut cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare Si: prăbușit, răsturnat, rostogolit. 2 Dărâmat. 3 (D. ființe) Întins la pământ. 4 (D. ființe) Tolănit. 5 (Îrg; îf prăvălat) Abrupt. 6 (Îrg; îaf) Accidentat.

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. 1. Rostogolit pe un povîrniș, năpustit, precipitat la vale. (Poetic) Scînteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre stînci, corpuri mari) Răsturnat pe o parte sau de tot. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. EMINESCU, O. I 92. ♦ (Despre maluri, ziduri etc.) Surpat, năruit, dărîmat. 2. (Despre ființe) Doborît, culcat la pămînt, trîntit; (despre dușmani) înfrînt, răpus.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, sb. provaliti.

prăvăli [At: (cca 1550) CUV. D. BĂTR. II, 465/11 / V: (rar) ~la, (înv) prev~, priv~, (reg) ~lui / Pzi: ~lesc, (reg) prăvăl / E: slv провалити (сѧ), bg проваля (се)] 1-2 vtr A (se) înclina. 3-4 vtr (A face să cadă sau) a cădea brusc, cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare rostogolindu-se, sfărâmându-se, rănindu-se etc. Si: a se prăbuși, a se răsturna. 5-6 vtr (Pex) A (se) rostogoli. 7-8 vtr A (se) distruge în urma acțiunii unor forțe violente. 9 vr (Îrg) A se culca. 10 vr (D. ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime. 11 vr A se prăbuși. 12 vr (Rar) A coborî în pantă1. 13 vr (Pex) A aluneca. 14 vr (Fig) A se împrăștia. 15-16 vtr (Fig; înv) (A face să decadă sau) a decădea în mod brusc, violent. 17-18 vtr (A face să dispară sau) a dispărea în mod brusc, violent. 19 vt (Spc, pop) A doborî într-o luptă. 20 vt (Pex) A învinge în luptă. 21 vr (Rar; d. ființe) A se repezi spre cineva sau asupra cuiva, încercând să-l doboare. 22 vr A se îndrepta în goană într-o anumită direcție. 23 vr (D. fenomene ale naturii) A se dezlănțui cu putere. 24-25 vtr (Îvr) A (se) transforma.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

PRĂVĂLÁT, -Ă, prăvălați, -te, adj. 1. Răsturnat, prăvălit. Șterse mai întîi scîndura cu batista. Nu se lăți prăvălat pe spătar. El stătu drept și corect. C. PETRESCU, O. P. II 305. 2. (Despre un munte) Povîrnit, înclinat, abrupt. Mă urcai pe o culme prăvălată. MURNU, O. 162.

PRĂVĂLÍ, prăvălesc și prăvăl, vb. IV. 1. Refl. A se duce de-a rostogolul pe un povîrniș; a se rostogoli, a se precipita. Ai zice că stau să se prăvale pilcurile de brazi și fagi din coasta muntelui. I. BOTEZ, ȘC. 223. Pe unele locuri, ne uităm cu frică-n sus, la stîncile ieșite din zid, gata să se rupă și să se prăvale peste noi. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. Stînca stă să se prăvale În prăpastia măreață. EMINESCU, O. I 54. ◊ Fig. Cît de zdrobite mi se prăvăleau. gîndurile, ca într-un potop de întuneric, în viitoarea pustiitoarei vremi. VLAHUȚĂ, N. 122. ♦ Tranz. A rostogoli, a da de-a rostogolul, a arunca la vale. Măi slăbănogilor, eu pe voi vă pălesc în numele tatălui și vă prăvălesc cu piciorul în rîpă. SADOVEANU, E. 123. Peste piuă prăvăli o bucată de stînca. EMINESCU, N. 7. ◊ Fig. Cei doi tovarăși au început a prăvăli la vale spre stină chemări lungi și repetate. SADOVEANU, O. L. 176. ♦ (Despre ființe) A fugi în goana mare, a se năpusti ja vale; a năvălii a se repezi spre ceva. Ilie sări din drum în tufișuri și începu să se prăvălească la vale către sat. DUMITRIU, N. 203. S-au prăvălit de pe culmi, rotindu-și săbiile, călăreții. GALAN, Z. R. 68. Străinul se prăvăli spre cal și slugile lui pedestre îl aburcară în șa. SADOVEANU, O. VII 32. ♦ (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzînd de la înălțime. Se auzea... glasul unui pîrîuaș ce venea ca și noi din deal în vale, prăvălindu-se și izbindu-se de cele stînci. CREANGĂ, A. 31. Pîraie răpezi... se prăvălesc în cataracte printre acele amenințătoare stînci de piatră. ODOBESCU, S. III 516. ♦ Fig. A se întinde, a se revărsa. Un fuior de fum... se prăvale peste grădinile prăfuite, învăluindu-le într-o ceață cenușie. REBREANU, I. 10. Trandafirii împreună cu glicinele... se prăvălesc de-a lungul zidurilor. MACEDONSKI, O. III 91. 2. Refl. (Despre vînt, ploaie) A se dezlănțui cu putere. S-a prăvălit de pe muntele cel mare un vînt rece, trăgînd după dînsul nouri negri și vîrtejuri de ninsoare: SADOVEANU, B. 128. 3. Refl. A cădea, răsturnîndu-se (peste ceva). V. surpa, dărîma, răsturna. Brazdele se prăvăleau, drepte, grele, mirositoare. REBREANU, I. 53. Toate s-au prăvălit pe punte și clopotul bordului începu să bată într-o dungă. BART, S. M. 52. Două ziduri din palat se prăvălesc de izbirile artileriei. BĂLCESCU, O. II 45. ◊ Fig. Lumea veche se prăvălește și pe a ei dărîmături slobozenia se înalță. RUSSO, O. 23. 4. Tranz. A răsturna, a da peste cap. După ce-am adus-o aici numai într-o fugă de cal... cînd la plată... vrea să-mi mănînce dreptul, sub cuvînt c-am prăvălit-o [cu căruța] de cinci ori. ALECSANDRI, T. I 216. Acest pîrîiaș... se face atît de mare, încît adese prăvale carele încărcate. NEGRUZZI, S. I 316. 5. Tranz. (Cu privire la ființe) A doborî, a culca la pămînt, a trînti. Au sărit în spinarea turcului, l-au prăvălit la pămînt. STANCU, D. 22. Calul i se poticni și-l prăvăli. SADOVEANU, O. VII 32. Vînătorul întinse arcul și, cînd zbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică. ISPIRESCU, L. 141. ◊ Refl. Trupul se prăvăli în lături și calul se opri tremurînd și sforăind. SADOVEANU, O. VII 13. Baba tace și înghite, iar moș Anghel se prăvălește pe-o coastă în bătaia focului, se uită poznaș la babă. DUNĂREANU, CH. 87. ◊ Fig. A închis ochii și s-a prăvălit iarăși în fumuiagul lui cu. știme de iad. POPA, V. 156. 6. Tranz. (Învechit) A înfrînge, a răpune. De trei ori romînii împinseră și prăvăliră pe turci și de trei ori fură respinși înapoi. BĂLCESCU, O. II 90.

PRĂVĂLÁT, -Ă, prăvălați, -te, adj. 1. Răsturnat, prăvălit. 2. (Despre un munte) Povârnit, înclinat, abrupt. – Din prăvăla (= prăvăli).

A SE PRĂVĂLÍ mă ~ésc intranz. 1) A cădea de la înălțime. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a cădea; a pica; a se răsturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăbuși. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

A PRĂVĂLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prăvălească. 2) (obiecte sau ființe, aflate în poziție verticală) A culca la pământ; a doborî. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

prăvălì v. 1. a rostogoli, a răsturna: mica buturugă carul mare mi-l prăvale AL.; 2. a cădea iute dintr’o înălțime: stânca stă să se prăvale EM. [Slav. PROVALITI].

2) prăvál, a -ălí, V. prăvălesc.

prăvălésc v. tr. (vsl. provaliti, a rostogoli, -iti sen, a se prăbuși; sîrb. provaliti, a despica, prevaliti, a prăvăli; rus. provalitĭsĕa, a se prăvăli, a se prăbuși. V. val 1, în și nă-vălesc, prostovălesc). Fac să cadă aplecînd orĭ rostogolind: a prăvăli o stîncă. V. refl. Stînca s’a prăvălit din munte, călărețu s’a prăvălit de pe cal, copacu tăĭat s’a prăvălit asupra luĭ. – Și prăval, prăvalĭ, el -ale, eĭ -ale, să -ale. Și prevălesc, sprăvălesc (ca sîrb. strovaliti, a prăvăli).

arată toate definițiile

Intrare: prăvălit
prăvălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitul
  • prăvălitu‑
  • prăvăli
  • prăvălita
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliții
  • prăvălite
  • prăvălitele
genitiv-dativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitului
  • prăvălite
  • prăvălitei
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliților
  • prăvălite
  • prăvălitelor
vocativ singular
plural
prăvălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatul
  • prăvălatu‑
  • prăvăla
  • prăvălata
plural
  • prăvălați
  • prăvălații
  • prăvălate
  • prăvălatele
genitiv-dativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatului
  • prăvălate
  • prăvălatei
plural
  • prăvălați
  • prăvălaților
  • prăvălate
  • prăvălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: prăvăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăvăli
  • prăvălire
  • prăvălit
  • prăvălitu‑
  • prăvălind
  • prăvălindu‑
singular plural
  • prăvălește
  • prăvăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăvălesc
(să)
  • prăvălesc
  • prăvăleam
  • prăvălii
  • prăvălisem
a II-a (tu)
  • prăvălești
(să)
  • prăvălești
  • prăvăleai
  • prăvăliși
  • prăvăliseși
a III-a (el, ea)
  • prăvălește
(să)
  • prăvălească
  • prăvălea
  • prăvăli
  • prăvălise
plural I (noi)
  • prăvălim
(să)
  • prăvălim
  • prăvăleam
  • prăvălirăm
  • prăvăliserăm
  • prăvălisem
a II-a (voi)
  • prăvăliți
(să)
  • prăvăliți
  • prăvăleați
  • prăvălirăți
  • prăvăliserăți
  • prăvăliseți
a III-a (ei, ele)
  • prăvălesc
(să)
  • prăvălească
  • prăvăleau
  • prăvăli
  • prăvăliseră
prăvăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăvălui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prevăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
privăli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)