8 definiții pentru prăvălioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară.

PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară.

prăvălioa[1] sf [At: GORJAN, H. I, 38/11 / P: ~li-oa~ / Pl: ~re / E: prăvălie + -ioară] 1-6 (Șhp) Prăvălie (1-3) (mică) Si: prăvăliuță (1-6). corectată

  1. În original, accentuat greșit: prăvălioară LauraGellner

PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie. Luai cele trei mii de galbeni... și îmi deschisei prăvălioara ca și mai nainte. CORJAN, H. I 38.

prăvălioáră f., pl. e. Prăvălie mică. V. baracă, gașcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăvălioáră (-li-oa-) s. f., g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre

prăvălioáră s. f. (sil. -li-oa-), g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂVĂLIOÁRĂ s. prăvăliuță. (O ~ cu mărunțișuri.)

PRĂVĂLIOA s. prăvăliuță. (O ~ cu mărunțișuri.)

Intrare: prăvălioară
prăvălioară substantiv feminin
  • silabație: -li-oa- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălioa
  • prăvălioara
plural
  • prăvălioare
  • prăvălioarele
genitiv-dativ singular
  • prăvălioare
  • prăvălioarei
plural
  • prăvălioare
  • prăvălioarelor
vocativ singular
plural