2 intrări

  • prașcău plășcău prăscău prășcau
  • prășcău prăscău prășcai prâșcău prișcai prișcău proșcai proșcău pârșcău

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăscău1 sm vz prașcău

PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.

PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Pop.) Băiețandru ștrengar și haimana. ♦ Om de nimic, ticălos; om imoral. – Et. nec.

prașcău sn [At: F (1885) / V: plăscău[1], plăș~, prăscău, prășcau, prăș~ / Pl: ? / E: nct] (Pop; dep) 1-2 Adolescent, băiețandru, flăcău, holtei etc. (ștrengar și haimana, destrăbălat). 3 Om de nimic, ticălos. 4 Om imoral, depravat, destrăbălat.

  1. Variantă nedefinită în MDA2 — LauraGellner

prășcău2 sn [At: CHIRIȚESCU, GR. 253 / V: pârș~, prăsc~, ~cai, prâș~, prișcai, priș~, proșcai, proș~ / Pl: ~ri, ~ăi, ~caie / E: cf bg пръска] 1 (Reg) Ninsoare rară, cu fulgi mari, care se topește repede. 2 (Reg; îf prișcai) Burniță.

proșcău sn vz prășcău2[1] modificată

  1. În original, tipărit incorect: vz proașcă LauraGellner

PRAȘCẮU, prașcăi, s. m. (Popular și depreciativ) Flăcăiandru, adolescent. Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36. Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229. ♦ Om de nimic, ticălos. Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134. Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178.

PRĂȘCẮU s. n. (Regional, în expr.) Prășcău de zăpadă = vifor cu zăpadă care se topește repede. Te pomenești cu cîte un prășcău de zăpadă, însoțită de lapoviță ori de vifore. La TDRG.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂȘCĂU s. v. fulguială, fulguire, fulguit.

prășcău s. v. FULGUIALĂ. FULGUIRE. FULGUIT.

arată toate definițiile

Intrare: prașcău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prașcău
  • prașcăul
  • prașcău‑
plural
  • prașcăi
  • prașcăii
genitiv-dativ singular
  • prașcău
  • prașcăului
plural
  • prașcăi
  • prașcăilor
vocativ singular
  • prașcăule
plural
  • prașcăilor
plășcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prăscău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prășcau
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prășcău
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prășcău
  • prășcăul
  • prășcău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prășcău
  • prășcăului
plural
vocativ singular
plural
prăscău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prășcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prâșcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prișcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prișcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proșcai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
proșcău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârșcău
  • pârșcăul
  • pârșcău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pârșcău
  • pârșcăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prașcău plășcău prăscău prășcau

  • 1. popular Băiețandru ștrengar și haimana.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adolescent, -ă flăcăiandru attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ce-ar zice oamenii să afle că el se interesează de hîrjonelile prașcăilor. REBREANU, I. 36.
      surse: DLRLC
    • Un prașcău însă care... văzu toată întîmplarea împroviză cîntecul. MARIAN, O. I 229.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om de nimic, ticălos; om imoral.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ticălos, -oasă attach_file 2 exemple
      exemple
      • Fiind un înșălător și prașcău care nu mai avea margini... dumnezeu... l-a prefăcut într-o pasăre. MARIAN, O. II 134.
        surse: DLRLC
      • Gospodarul strînge lucrurile de pe-afară, mai îndosindu-le din calea prașcăilor. ȘEZ. III 178.
        surse: DLRLC

etimologie:

prășcău prăscău prășcai prâșcău prișcai prișcău proșcai proșcău pârșcău

etimologie: