2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăpăstuit, ~ă a [At: IORGA, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: prăpăstuî] (Rar) Prăpăstios (1).

prăpăstui [At: LB / Pzi: ~esc / E: prăpastie + -ui] 1-2 vtr (Pop) A (se) rostogoli la mare adâncime. 3 vt (Pop) A arunca într-un loc adânc, la mare distanță în jos. 4 vr (Îrg) A se năpusti.

PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. Refl. 1. A se rostogoli la vale, a se prăvăli de la înălțime. Jgheaburile adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului... potopul greu al apelor. HOGAȘ, M. N. 176. ◊ Tranz. Mehmet venea la vale cu cealmaua desfăcută și cu brațele bălăbănind. Parcă era un pin al morii de vînt, prăpăstuit de rîpă. SADOVEANU, O. E. 185. Zmeul îl smuci la dreapta, ca să-l prăpăstuiască la pămînt. POPESCU, B. II 117. (Fig.) Curînd sosi-va vremea ticăloșii a simți, în ce rîpă egoismul are a-i prăpăstui. NEGRUZZI, S. II 16. ♦ (Învechit) A se pierde, a se prăpădi, a muri. Pedeapsa lui va fi de. a se slobozi pe mare, ca în mijlocul furtunilor și a unor turbate valuri să se prăpăstuiască. DRĂGHICI, R. 304. 2. A se năpusti, a năvăli, a da buzna, a tăbărî. Fără să mai privească în urmă, Tudor se prăpăstui pe poartă. SADOVEANU, O. VII 170.

PRĂPĂSTUÍ, prăpăstuiesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) rostogoli la vale, a (se) prăvăli de la înălțime. ♦ Refl. (Înv.) A se pierde, a se prăpădi, a muri. 2. Refl. A se năpusti, a năvăli, a da buzna. – Din prăpastie.

prăpăstuì v. a (se) arunca în prăpastie.

prăpăstuĭésc v. tr. Rar. Arunc în prăpastie. V. refl. Cad în prăpastie. Năpădesc, mă năpustesc. Prăpăstuit, prăpăstios, abrupt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prăpăstuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăpăstuiésc, imperf. 3 sg. prăpăstuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăpăstuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂPĂSTUÍT adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, râpos, vertical.

prăpăstuit adj. v. ABRUPT. DREPT. PERPENDICULAR. PIEPTIȘ. PIEZIȘ. PRĂPĂSTIOS. PRIPOROS. RÎPOS. VERTICAL.

PRĂPĂSTUÍ vb. v. arunca, azvârli, năpusti, năvăli, prăvăli, precipita, repezi, rostogoli, sări, tăbărî, zvârli.

prăpăstui vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. ROSTOGOLI. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PRĂPĂSTUÍT, -Ă, prăpăstuiți, -te, adj. v. PRĂPĂSTUI. – [DLRM]

Intrare: prăpăstuit
prăpăstuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpăstuit
  • prăpăstuitul
  • prăpăstuitu‑
  • prăpăstui
  • prăpăstuita
plural
  • prăpăstuiți
  • prăpăstuiții
  • prăpăstuite
  • prăpăstuitele
genitiv-dativ singular
  • prăpăstuit
  • prăpăstuitului
  • prăpăstuite
  • prăpăstuitei
plural
  • prăpăstuiți
  • prăpăstuiților
  • prăpăstuite
  • prăpăstuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: prăpăstui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăpăstui
  • prăpăstuire
  • prăpăstuit
  • prăpăstuitu‑
  • prăpăstuind
  • prăpăstuindu‑
singular plural
  • prăpăstuiește
  • prăpăstuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prăpăstuiesc
(să)
  • prăpăstuiesc
  • prăpăstuiam
  • prăpăstuii
  • prăpăstuisem
a II-a (tu)
  • prăpăstuiești
(să)
  • prăpăstuiești
  • prăpăstuiai
  • prăpăstuiși
  • prăpăstuiseși
a III-a (el, ea)
  • prăpăstuiește
(să)
  • prăpăstuiască
  • prăpăstuia
  • prăpăstui
  • prăpăstuise
plural I (noi)
  • prăpăstuim
(să)
  • prăpăstuim
  • prăpăstuiam
  • prăpăstuirăm
  • prăpăstuiserăm
  • prăpăstuisem
a II-a (voi)
  • prăpăstuiți
(să)
  • prăpăstuiți
  • prăpăstuiați
  • prăpăstuirăți
  • prăpăstuiserăți
  • prăpăstuiseți
a III-a (ei, ele)
  • prăpăstuiesc
(să)
  • prăpăstuiască
  • prăpăstuiau
  • prăpăstui
  • prăpăstuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)