4 definiții pentru prăpăditură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăpăditu sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 113r/5 / Pl: ~ri / E: prăpădi + -tură] 1 (Îvr) Prăpădire. 2 (Mun) Om mic și slab Si: (pfm) sfrijitură, stârpitură.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂPĂDITÚRĂ s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.

prăpăditu s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDIRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură.

Intrare: prăpăditură
prăpăditură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăpăditu
  • prăpăditura
plural
  • prăpădituri
  • prăpăditurile
genitiv-dativ singular
  • prăpădituri
  • prăpăditurii
plural
  • prăpădituri
  • prăpăditurilor
vocativ singular
plural