2 definiții pentru prănicuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prănicuț sn [At: ȚIPLEA, P. P. 95 / Pl: ~uri / E: pranic + -uț] 1-4 (Mar; șhp) Pranic (1-2) (mic).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

prănicúț, prănicúțuri, s.n. (reg.) pranic (v.) mai mic.

Intrare: prănicuț
prănicuț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prănicuț
  • prănicuțul
  • prănicuțu‑
plural
  • prănicuțuri
  • prănicuțurile
genitiv-dativ singular
  • prănicuț
  • prănicuțului
plural
  • prănicuțuri
  • prănicuțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)