5 definiții pentru prăguș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prăguș sn [At: ȘEZ. XIII, 53 / Pl: ~e, ~uri / E: prag + -uș] (Reg) 1-2 (Șhp) Prăgușor (1-2). 3-4 (Șhp) Bucată (mică) de lemn în formă de prag, fixată la nivelul solului. 5 Mică ridicătură de teren care împiedică trecerea. 6 Prispă.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂGÚȘ s. v. prăgușor, prăguț, prispă.

PRĂGUȘ s. (MUZ.) prag. (~ la un instrument cu coarde.)

prăguș s. v. PRĂGUȘOR. PRĂGUȚ. PRISPĂ.

Intrare: prăguș
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăguș
  • prăgușul
  • prăgușu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • prăguș
  • prăgușului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prăguș

etimologie: