O definiție pentru prăduitor
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
prăduitor, prăduitori s. m. (intl.) denunțător.
Intrare: prăduitor
prăduitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)