5 definiții pentru prădășug


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prădășug sn [At: NEGRUZZI, S. III, 145 / Pl: -uri / E: pradă + -șug] (Reg) 1 Jaf. 2 Hoție.

PRĂDĂȘÚG, prădășuguri, s. n. (Regional) Pradă, jaf; p. ext. hoție. Nu învinovățești pe acest nemintos tînăr... de un prădășug? NEGRUZZI, S. III 145.

PRĂDĂȘÚG, prădășuguri, s. n. (Reg.) Pradă, jaf; p. ext. hoție. – Din pradă + suf. -(ă)șug.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRĂDĂȘÚG s. v. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune.

prădășug s. v. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE.

Intrare: prădășug
prădășug substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prădășug
  • prădășugul
  • prădășugu‑
plural
  • prădășuguri
  • prădășugurile
genitiv-dativ singular
  • prădășug
  • prădășugului
plural
  • prădășuguri
  • prădășugurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prădășug

etimologie:

  • pradă + sufix -(ă)șug.
    surse: DLRM