2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prâslei smi [At: COMAN, GL. / E: ns cf prâslea] (Reg) Localnic.

PRẤSLEA, prâslea, s. m. și f. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

prâslea sm [At: POLIZU / V: (înv; reg) ~snea, prăsle, (înv) ~le, părsle, prăs~, pârs~ / Pl: (rar) prâsli, (sn) prâsle / E: cf prâsnel] 1 Cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia Si: mezin. 2 (Pgn) Apelativ pentru un copil mic sau pentru cel mai mic dintre mai mulți copii. corectată

prâsnea2[1] sm vz prâslea corectată

  1. În original, accentuat incorect: prâsnea LauraGellner

PRẤSLEA s. m. Fratele cel mai mic dintr-o familie, mezinul; p. gener. copil mic; prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst.

PRÎSLEÁ, (rar) prîsle, s. m. Copilul cel mai mic dintr-o familie, ultimul născut; mezin; p. ext. apelativ pentru orice copil mic; prichindel. Prîslea cere ceva mămichii și căpitanul îl dojenește cu degetul arătător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12. Bunicile și mumele-și luau nepoții și copiii cei mai mici, prîslele... în poală și le spuneau cîte în lună și în soare. DELAVRANCEA, S. 217. Ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și prîslea vreo patru. CARAGIALE, O. III 102.

PRÂSLEA m. art. 1) Băiatul cel mai mic dintr-o familie; mezin. 2) Copil mic; prichindel; puradel. /cf. prâsnel

Prăslea m. în basme, feciorul cel mai mic dar cel mai voinic.

pî́rslea, prî́slea și zapî́rstea (ea dift.) m., gen. al luĭ, din aceĭașĭ răd. cu nă-pîrst-oc, d. vsl. prĭstŭ, deget). Vest. Cel din urmă copil, mezin.

prî́slea și prî́snea, V. pîrslea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!prấslea s. m. și f., g.-d. lui prấslea; pl. prấslea


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: prâslei
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prâslei
  • prâsleiul
  • prâsleiu‑
plural
  • prâslei
  • prâsleii
genitiv-dativ singular
  • prâslei
  • prâsleiului
plural
  • prâslei
  • prâsleilor
vocativ singular
plural
Intrare: prâslea
substantiv masculin (M55)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prâslea
plural
genitiv-dativ singular
  • prâslei
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zapârstea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârslea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

prâslea zapârstea pârslea

  • 1. Fratele cel mai mic (sau sora cea mică) dintr-o familie.
    exemple
    • Prîslea cere ceva mămichii și căpitanul îl dojenește cu degetul arătător. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 12.
      surse: DLRLC
    • Bunicile și mumele-și luau nepoții și copiii cei mai mici, prîslele... în poală și le spuneau cîte în lună și în soare. DELAVRANCEA, S. 217.
      surse: DLRLC
    • Ăl mai mare să fi avut șapte anișori, ăl mijlociu vreo șase și prîslea vreo patru. CARAGIALE, O. III 102.
      surse: DLRLC

etimologie: