prășitor, ~oare [At: I. IONESCU, C. 119/5 / V: (reg) ~șui~ smf / Pl: ~i, ~oare / E: prăși¹ + -tor] 1 a (D. plante, culturi agricole) Care se prășește¹ (2). 2 a (D. plante) Care se cultivă în rânduri distanțate, pentru ca spațiul dintre rânduri să se poată prăși¹ (1). 3-4 sf, a (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește¹ (1). 5 smf Persoană care prășește¹ (1). 6 sf (Reg) Loc prășit².