poznit, ~ă a [At: GHEȚIE, R. M. / S și: posnit l V: (înv) pozmit (S și: posmit) / Pl: ~iți, ~e / E: pozni] 1 (Reg) Ciudat. 2 (Reg; d. cai) Mare¹. 3 (Reg) Gros. 4 (Reg) Urât. 5 (Trs; d. oameni) Poznaș (4). 6 (Trs; d. manifestări ale oamenilor) Poznaș (7). 7 (Trs; d. oameni) Prefăcut².

pozmit, ~ă a vz poznit

poznáș, -ă adj. (d. poznă). Care face pozne, ghiduș, glumeț, comic. Care poate oferi surprize neplăcute: încet cu acest cal, că-ĭ cam poznaș. – Și poznít (est).

POZNIT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

poznit adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

poznit, -ă, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras și urât. 3. poznaș, hazliu, glumeț, vesel, șugubăț, năzdrăvan, mehenghi, ghiduș. 4. (despre oameni) prefăcut, fals, ipocrit, fățarnic.

poznit, -ă, pozniți, -te, adj. – 1. Ciudat, ieșit din comun, atipic, bizar: „Aceștia vor locui pământul mai departe și așa vor fi ei, micuți și slăbuți, nu așa de pozniți și mari ca noi” (Bilțiu, 1999: 148; Bârsana). 2. Glumeț. – Din pozni (< poznă) (MDA).

poznit, -ă, adj. – Ciudat, ieșit din comun, atipic, bizar: „Aceștia vor locui pământul mai departe și așa vor fi ei, micuți și slăbuți, nu așa de pozniți și mari ca noi” (Bilțiu 1999: 148; Bârsana). – Din poznă „situație curioasă, ciudată”.