opțiuni
  • info

10 definiții pentru povestitoare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor.

POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care povestește (1), care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești (1); narator, povestaș, povestar. – Povesti + suf. -tor.

povestitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~oare / E: povesti +-tor] 1 smf Persoană care relatează fapte, evenimente, întâmplări etc. Si: (reg) povestelnic (1), (îrg) povestar (1), (îvp) povestaș (1). 2 smf Persoană care știe să povestească (1) Si: povestelnic (1), (îrg) povestar (2), (îvp) povestaș (2). 3 sm Scriitor de povestiri (3). 4 sm (Liv) Narator. 5 a (Înv) Care relatează fapte evenimente, întâmplări din viața reală. 6 a Care înfățișează ceva. 7 a Care arată ceva. 8 a (Îvr) Mitic2. 9 (Trs; d. oameni) Vorbăreț.

POVESTITOR, -OARE, povestitori, -oare, s. m. și f. Persoană care știe să povestească, să spună povești; povestaș. Ș-au mai rămas cîțiva bătrîni ce-și aduc aminte de lucrurile și de oamenii despre care vorbește marele povestitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 118. Din copilărie, izvorau parcă din nou la ureche șoaptele povestitorilor cu frunți încrețite și cu ochi lucitori. id. O. VI 528.

POVESTITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Persoană care povestește. 2) Persoană care are darul de a povesti frumos; narator. 3) Autor de povești. /a povesti + suf. ~tor

povestitór, -oáre adj. și s. Narator, care povestește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povestitoare s. f., g.-d. art. povestitoarei; pl. povestitoare

povestitoare s. f., g.-d. art. povestitoarei; pl. povestitoare

povestitoare s. f., g.-d. art. povestitoarei; pl. povestitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVESTITOR s. narator, (reg.) povestar, povestaș, povestelnic. (~ul și-a întrerupt povestirea.)

POVESTITOR s. narator, (reg.) povestar, povestaș, povestelnic. (~ și-a întrerupt povestirea.)

Intrare: povestitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povestitoare
  • povestitoarea
plural
  • povestitoare
  • povestitoarele
genitiv-dativ singular
  • povestitoare
  • povestitoarei
plural
  • povestitoare
  • povestitoarelor
vocativ singular
  • povestitoare
  • povestitoareo
plural
  • povestitoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povestitor, povestitorisubstantiv masculin
povestitoare, povestitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care povestește, care știe să povestească frumos, să spună povești; scriitor, autor de povești. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: narator povestar povestaș povestelnic
    • format_quote Ș-au mai rămas cîțiva bătrîni ce-și aduc aminte de lucrurile și de oamenii despre care vorbește marele povestitor de la Humulești. SADOVEANU, E. 118. DLRLC
    • format_quote Din copilărie, izvorau parcă din nou la ureche șoaptele povestitorilor cu frunți încrețite și cu ochi lucitori. SADOVEANU, O. VI 528. DLRLC
etimologie:
  • Povesti + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.