17 definiții pentru povățui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POVĂȚUI, povățuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

povățui [At: (a. 1699) GCR I, 329/12 / V: (înv) ~vețui / Pzi: ~esc, (îrg) povățui, povețui / E: povață + -ui] 1 vt A da un sfat, o îndrumare în legătură cu luarea unei hotărâri într-o situație dificilă, în adoptarea unei atitudini, în rezolvarea unei situații, pentru atingerea unui scop etc. Si: a călăuzi, a îndruma, a sfătui, (înv) a îndemna, a povăți (1). 2 vt (Înv) A guverna. 3 vt (Îvr) A învăța. 4 vt (Înv) A iniția. 5 vt (Înv) A conduce pe un drum sau într-un loc, pe cineva. 6 vt (Îvr) A sprijini, a susține în mers. 7 vi (Îvr) A indica. 8 vt (Înv) A comanda unități militare Si: a conduce. 9 vt (Înv) A conduce vehicule, mecanisme etc. Si: a dirija, a manevra. 10 vt (Înv) A impune. 11 vt (Înv) A ordona. 12 vt A da dispoziție Si: a hotărî.

POVĂȚUI, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, p. gener., pe un drum. ♦ (Înv.) A comanda o armată. – Povață + suf. -ui.

POVĂȚUI, povățuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A sfătui (pe cineva), a da povețe (cuiva). M-a dăscălit, m-a povățuit, mi-a spus că îi pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. Să dea fuga la domnul învățător, să se roage să-l povățuiască cum și ce să facă. REBREANU, I. 120. Astăzi a venit doctorul la mine și m-a povățuit să nu stau aci, unde nu-mi priește aerul, și să plec. BĂLCESCU, la GHICA, A. 610. (Cu complement dublu) Cum, nu cunoașteți pe soldatul Isidor Abramovici? Acela care v-a vorbit vouă acum patru zile, povățuindu-vă anumite lucruri. SAHIA, N. 77. 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe un drum sau în viață; (învechit) a comanda, a dirija. Eu voi să merg la împăratul cel mare și tare, vecinul nostru, ca să-i slujesc, și-mi trebuie pe cineva care să mă povățuiască. ISPIRESCU, L. 16. Oștile romîne întîmpinară pe apele Dunării pe turcii ce povățuiau acel convoi. BĂLCESCU, O. II 67.

A POVĂȚUI ~iesc tranz. A trata cu povețe, cu recomandări; a sfătui; a îndruma; a învăța. ~ de bine. /povață + suf. ~ui

povățuì v. 1. a conduce: orb pe orb povățuind, cad amândoi în groapă PANN. Turcii ce povățuiau acel convoiu BĂLC.; 2. a da povețe, a consilia.

povățuĭésc v. tr. (d. povață). Vechĭ. Conduc. Azĭ. Sfătuĭesc, consiliez. – Vechĭ și -țésc și -țéz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

povățui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiesc, 3 sg. povățuiește, imperf. 1 povățuiam; conj. prez. 1 sg. să povățuiesc, 3 să povățuiască

povățui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiesc, imperf. 3 sg. povățuia; conj. prez. 3 să povățuiască

povățui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. povățuiesc, imperf. 3 sg. povățuia; conj. prez. 3 sg. și pl. povățuiască

povățui (ind. prez. 1 sg. povățuiesc, conj. povățuiască)

povățuesc, -uiască 3 con j., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POVĂȚUI vb. v. călăuzi, cârmui, comanda, conduce, dirigui, dirija, domni, ghida, guverna, îndruma, orienta, stăpâni.

POVĂȚUI vb. 1. v. călăuzi. 2. v. îndruma. 3. v. sfătui.

POVĂȚUI vb. 1. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a sfătui, (înv.) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a ~ bine în viață.) 2. a dăscăli, a îndruma, a învăța, a sfătui. (L-a ~ multă vreme.) 3. a îndruma, a învăța, a sfătui, (livr.) a consilia, (înv.) a mîngîia. (L-a ~ ce să facă.) 4. a îndemna, a sfătui. (Îl ~ numai la bine.)

povățui vb. v. CĂLĂUZI. CÎRMUI. COMANDA. CONDUCE. DIRIGUI. DIRIJA. DOMNI. GHIDA. GUVERNA. ÎNDRUMA. ORIENTA. STĂPÎNI.

Intrare: povățui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povățui
  • povățuire
  • povățuit
  • povățuitu‑
  • povățuind
  • povățuindu‑
singular plural
  • povățuiește
  • povățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiesc
  • povățuiam
  • povățuii
  • povățuisem
a II-a (tu)
  • povățuiești
(să)
  • povățuiești
  • povățuiai
  • povățuiși
  • povățuiseși
a III-a (el, ea)
  • povățuiește
(să)
  • povățuiască
  • povățuia
  • povățui
  • povățuise
plural I (noi)
  • povățuim
(să)
  • povățuim
  • povățuiam
  • povățuirăm
  • povățuiserăm
  • povățuisem
a II-a (voi)
  • povățuiți
(să)
  • povățuiți
  • povățuiați
  • povățuirăți
  • povățuiserăți
  • povățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • povățuiesc
(să)
  • povățuiască
  • povățuiau
  • povățui
  • povățuiseră
povețui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

povățui, povățuiescverb

popular
  • 1. A sfătui pe cineva să facă într-un anumit fel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfătui
    • format_quote M-a dăscălit, m-a povățuit, mi-a spus că îi pare rău că trebuie să mă depărteze din casa lui. GALACTION, O. I 77. DLRLC
    • format_quote Să dea fuga la domnul învățător, să se roage să-l povățuiască cum și ce să facă. REBREANU, I. 120. DLRLC
    • format_quote Astăzi a venit doctorul la mine și m-a povățuit să nu stau aci, unde nu-mi priește aerul, și să plec. BĂLCESCU, la GHICA, A. 610. DLRLC
    • format_quote Cum, nu cunoașteți pe soldatul Isidor Abramovici? Acela care v-a vorbit vouă acum patru zile, povățuindu-vă anumite lucruri. SAHIA, N. 77. DLRLC
  • 2. A conduce, a călăuzi, a îndruma pe cineva în viață sau, prin generalizare, pe un drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu voi să merg la împăratul cel mare și tare, vecinul nostru, ca să-i slujesc, și-mi trebuie pe cineva care să mă povățuiască. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • format_quote Oștile romîne întîmpinară pe apele Dunării pe turcii ce povățuiau acel convoi. BĂLCESCU, O. II 67. DLRLC
    • 2.1. învechit A comanda o armată. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Povață + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.