2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

povârtit, ~ă a [At: PSALT. 117 / V: ~vor~ / Pl: ~iți, ~e / E: povârti] 1-2 (Reg; d. funii, sfori) Legat sau înfășurat în jurull unui par. 3 (Îvr; îf povorti) Înclinat. 4 (Mun) Trântit la pământ.

povârti [At: CADE / V: ~vorti / Pzi: ~tesc / E: bg повъртя] 1-2 vt (Mun; Mol; c. i. sfori, funii) A înfășura sau a lega în jurul unui lemn, al unui par. 3 vt (Îvr; îf povorti) A înclina. 4 vt (Mun) A trânti la pământ. 5 vi (Mun; fig; urmat de determinări numerice introduse prin prepoziția „pe”) A merge pe...

povortésc v. tr. (vsl. po-vrŭteti, compus ca și în-vîrtesc și po-vîrnesc). Dos. Aplec, povîrnesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

povîrtí (-tésc, -ít), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

povârtí, povârtésc, vb. IV (reg.) 1. (despre funii, sfori) a înfășura, a lega în jurul unui lemn, al unui par. 2. (înv.; în forma: povorti) a înclina, a apleca. 3. a doborî, a trânti. 4. (fig.) a merge pe...

povortít, -ă, adj. (înv.) înclinat, aplecat, povârnit.

Intrare: povârtit
povârtit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povârtit
  • povârtitul
  • povârtitu‑
  • povârti
  • povârtita
plural
  • povârtiți
  • povârtiții
  • povârtite
  • povârtitele
genitiv-dativ singular
  • povârtit
  • povârtitului
  • povârtite
  • povârtitei
plural
  • povârtiți
  • povârtiților
  • povârtite
  • povârtitelor
vocativ singular
plural
povortit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • povortit
  • povortitul
  • povortitu‑
  • povorti
  • povortita
plural
  • povortiți
  • povortiții
  • povortite
  • povortitele
genitiv-dativ singular
  • povortit
  • povortitului
  • povortite
  • povortitei
plural
  • povortiți
  • povortiților
  • povortite
  • povortitelor
vocativ singular
plural
Intrare: povârti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • povârti
  • povârtire
  • povârtit
  • povârtitu‑
  • povârtind
  • povârtindu‑
singular plural
  • povârtește
  • povârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • povârtesc
(să)
  • povârtesc
  • povârteam
  • povârtii
  • povârtisem
a II-a (tu)
  • povârtești
(să)
  • povârtești
  • povârteai
  • povârtiși
  • povârtiseși
a III-a (el, ea)
  • povârtește
(să)
  • povârtească
  • povârtea
  • povârti
  • povârtise
plural I (noi)
  • povârtim
(să)
  • povârtim
  • povârteam
  • povârtirăm
  • povârtiserăm
  • povârtisem
a II-a (voi)
  • povârtiți
(să)
  • povârtiți
  • povârteați
  • povârtirăți
  • povârtiserăți
  • povârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • povârtesc
(să)
  • povârtească
  • povârteau
  • povârti
  • povârtiseră
povorti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)